2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mead sn vz mied

MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ.

MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ.

mied sn [At: (a. 1625) IORGA, S. D. VII, 23 / V: (reg) mid, (îrg) med, (înv) mead / Pl: ~uri / E: slv медъ „miere” cf ucr мед] 1 (Pop) Băutură alcoolică din miere și apă Si: hidromel, (reg) mursă. 2 (Lpl) Soiuri, feluri de mied (1). 3 (Reg) Must de struguri.

MIED s. n. Băutură puțin alcoolică, obținută prin fermentarea mierei de albine amestecată cu apă; hidromel. Timofte prisăcarul mi-a dat să cinstesc mied vechi de patru ani. SADOVEANU, Z. C. 39. Cupele cu mied Oprite lung la gură trec vesele și-ntr-una, Din om în om. COȘBUC, P. I 161. Un bătrîn ce sta-ntr-un colț de masă Ridică cupa lui cu mied. EMINESCU, O. IV 105.

mied n. 1. hidromel; 2. mursă de miere. [Lat. MEDUS].

*idromél n., pl. urĭ (vgr. ῾ydroméli, d. ῾ýdor, apă, și méli, mĭere). Med.

med și mĭed n., pl. urĭ (vsl. medŭ, mĭere, vin; bg. sîrb. med, rus. mëd, pol. miód, mĭere, rudă cu germ. met și vgr. méthy, băutură amețitoare). Idromel, o băutură făcută din apă și mĭere fermentată: Din mursă, după ce s’a lăsat să fearbă mustu, se face mĭed (VR. 1908, 2, 259). – Și azĭ în nord med.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIED s. hidromel, (reg.) mursă, must, (turcism înv.) balbaș. (Bea ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mied s. n. – Hidromel. – Var. med, mid. Sl. medŭ (Cihac, II, 191; Berneker, II, 31; Conev 74), cf. bg., sb., cfr., slov., rus. med. Var. se folosesc puțin.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mied, s.n. – (reg.) Mursă din miere de albine cu apă: „Fete văd, feciori nu văd, / Că s-o dus a bea la mied” (Bârlea, 1924, II: 180). – Din sl. medǔ „miere, vin” (Scriban, DEX, MDA); cf. rus. mëd, lit. medus, gr. methu, pol. miód, gal. medd, lat. Medus, scrt. madh, madhu „miere, băutură dulce” (< i.-e.); posibil termen autohton.

mied, s.n. – Mursă din miere de albine cu apă: „Fete văd, feciori nu văd, / Că s-o dus a bea la mied” ( Bârlea 1924 II: 180). – Din sl. medǔ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEAD [mi:d], George Herbert (1863-1931), psihosociolog și filozof american. Puternic influențat de darwinism, a criticat însă multe din tezele behaviorismului la care a condus acesta. A dezvoltat o concepție originală asupra emergenței și noutății prezente în procesele naturale. Psihologia sa socială, îndeosebi teoria asupra eu-lui, a exercitat o influență considerabilă în epocă („Filozofia prezentului”, „Filozofia actului”).

MEAD [mi:d], Margaret (1901-1978), antropolog american. Curator la Muzeul de Istorie Naturală (1926-1969) și prof. la Universitatea Columbia. A inițiat cercetări interculturale privind dezvoltarea personalității și diferențierii comportamentale de sex („Ajungerea la majorat în Samoa”, „Sex și temperament în trei societăți primitive”, „Cultură și responsabilitate”). Studii asupra modelelor sociale ale unor culturi occidentale („Masculul și femela”, „Femeile americane”) și asupra problemelor ambientale și de suprapopulare mondială („Să ne gândim la autor”).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIED s. n. 1. (Popular) Băutură alcoolică preparată din miere și apă; hidromel, (regional) mursă. Alexandru Vodă. . . pentru satul Dragoslavele, scutindu-l. . . și de mied și de ceară și de boi (a. 1 625). IORGA, S. D. VII, 23. Vin pretutinderea nimărui nu lipsește, miere multă și bună, de care fac mied așa de bun, cît se potrivește marmaziului. SIMION DASC. LET. I A, 38/37. S-au dat adălmaș zeci vedr[i] med (a. 1684). ȘTEFANELLi, D. C. 9, cf. ANON. CAR. Cei mai mulți meșteșuguiesc băutura, mîngîindu-și pohta lor, unii cu bragă, alții cu bere. . . alții cu mied. ANTiM, P. 145. M-am prins. . . să nu beau vin, nici rachiu, nici mied (a. 1 730). IORGA, B. R. 330. Cîte 2 bani de vadra de vin și de mied (a. 1741). id. S. D. VI, 219. 15 lei au luat de pe un polobocel cu med (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 258. Oțăt de med (a. 1792). URICARIUL, IV, 131. Băutura. . . meadului, a berei numai de a dumisale să se vîndă (a. 1795). ib. I, 145. Tirah. . . aflând mult med în Bulgaria, a căruia dulceață și putere încă nu o știa, s-au îmbătat. ȘINCAI, HR. I, 202/14, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., TOMICI, C. A. 165/14, LB. Să nu beai vin, nici mied. ALEXANDRIA, 7/19, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. Un bătrîn ce sta-ntr-un colț de masă Ridică cupa lui cu mied. EMINESCU, O. IV, 105. Miedul curge mai vesel și mai plin în cupele făcute din coarne-ncăpătoare De bou. COȘBUC, B. 171, cf. id. P. I, 161. Șipușor de vin sau mied. MARIAN, S. R. II, 75, cf. id. INS. 147. Să sapi o groapă ca de-un cot în cruce Și morților sâ-nchini într-însa . . . Întîi să fie mied, apoi vin dulce. MURNU, O. 176. Românii din Bucovina trimit . . . pe la vecini. . . cofițe. . . pe cari le umple cu apă proaspătă, mied, lapte dulce. PAMFILE, S. V. 9. Miedul (medul), midul. . . este o băutură căpătată din spălarea fagurilor, după ce li s-a stors mierea, în apă. id. I. C. 96, cf. id. S. T. 50. Numai cei bogați beau vin. . . săracii vor fi băut sau bere tracică. . . de care vor fi știut să facă și ei, sau mied, întrucît aveau miere din belșug. PÂRVAN, G. 138. Timofte prisăcarul mi-a dat să cinstesc mied vechi de patru ani. SADOVEANU, Z. C. 39. Mă încumet a închina această cupă de vin acruț amestecat, cu mied. C. PETRESCU, R. DR. 19, cf. H IX 62, X 355, ȘEZ. V, 106. Am băut la moșu niște mńed, de ne-am îmbătat cu toții. BOCEANU, GL. Pare-mi, mîndră, că te văd Prin pădure, prin făget, Aducînd borcut și mied. BUD, P. P. 34. Fete văd, feciori nu văd, Că s-o dus a bea la mied. . . Miedu-o fost pipărat Ș-o băut și s-o-mbătat. BÎRLEA, C. P. 225, cf. TODORAN, GL., CHEST. VI 162/22, ALR I 1690, 1718, A V 15, 22. ♦ (La pl.) Soiuri, feluri de mied (1). Duca Vodă . . . cumpăra miere . . . și ducea la Ucraina de făcea mieduri de vindea. N. COSTIN, LET. II, 24/35. Vărsa medurile și vinurile de prin poloboace. NECULCE, L. 244. 2. (Regional) Must (ALR I 1718/227, 345) de struguri (REV. CRIT. IV, 338). 4446 - Pl.: (1) mieduri. – Și: (regional) mid, (învechit și regional) med, (învechit) mead s. n. – Din v. sl. мегъ „miere”.Cf. ucr. мед.

Intrare: Mead
Mead
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mied
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mied
  • miedul
  • miedu‑
plural
  • mieduri
  • miedurile
genitiv-dativ singular
  • mied
  • miedului
plural
  • mieduri
  • miedurilor
vocativ singular
plural
mead
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mid
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mied, miedurisubstantiv neutru

  • 1. popular Băutură puțin alcoolică, obținută prin fermentarea mierii de albine amestecată cu apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hidromel
    • format_quote Timofte prisăcarul mi-a dat să cinstesc mied vechi de patru ani. SADOVEANU, Z. C. 39. DLRLC
    • format_quote Cupele cu mied Oprite lung la gură trec vesele și-ntr-una, Din om în om. COȘBUC, P. I 161. DLRLC
    • format_quote Un bătrîn ce sta-ntr-un colț de masă Ridică cupa lui cu mied. EMINESCU, O. IV 105. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.