2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘTERÉȘTE adv. (Rar) În felul meșterului (1), ca un meșter. – Meșter + suf. -ește.

MEȘTERÉȘTE adv. (Rar) În felul meșterului (1), ca un meșter. – Meșter + suf. -ește.

meșterește av [At: CARAGIALE, O. VII, 122 / E: meșter + -ește] (Rar) 1 În felul meșterului (1). 2 În mod artistic.

MEȘTERÉȘTE adv. în felul unui meșter, ca un meșter. De lucrat, le lucrez [poveștile] pe brînci, meșterește. CARAGIALE, O. VII 122.

MEȘTERÉȘTE adv. În felul meșterilor; ca meșterii. /meșter + suf. ~ește

meșteréște adv. Fam. Ca un meșter.

MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.

MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.

meșteri [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc / E: meșter] 1 vi (Pfm) A exercita o meserie, o profesiune Si: a profesa. 2 vt (C. i. obiecte, bunuri materiale etc.) A realiza. 3 vt (C. i. obiecte, bunuri materiale etc.) A prelucra. 4 vt (Nob; c. i. un dans) A executa. 5-6 vti A munci, a lucra cu pricepere pentru a realiza ceva. 7 vt A pune la punct Si: a aranja, a potrivi. 8 vt A repara. 9 vt(a) (Fig) A pune la cale. 10 vt (Fig) A întreprinde. 11 vt (Fig; reg) A ocărî.

MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A lucra, a face, a executa ceva. Ți-au dat în mînă aur și argint ca să le meșterești și să le gravezi. SADOVEANU, O. E. 48. Meșterea tot ce era de meșterit în jurul casei lor trîntite pe o rînă, sus pe deal. CAMIL PETRESCU, O. I 149. Dan meșterea cu briceagul un cărucior. VLAHUȚĂ, D. 300. Nu ți-am zis să mi le faci subțiri?... Ian vezi cum mi le-ai meșterit. ALECSANDRI, T. I 125. 2. A aranja, a potrivi, a pune la punct, a face să funcționeze. Întinse hățurile lui Mitu și el coborî, prefăcîndu-se că meșterește ceva la un ham. MIHALE, O. 285. Toată vremea cît meșterește armele, se uită dușmănos la țăranul pe care nu-l poate mistui. PAS, L. I 96. ◊ Intranz. Petrișor... se strînge pe banca dinspre ulicioară și meșterește la flaut. DAVIDOGLU, M. 46.

A MEȘTERÍ ~ésc tranz. 1) A face cu îndemânare și pricepere (de meșter); a meșteșugi. ~ o masă. 2) rar A readuce la starea inițială; a repune în funcțiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meșter

meșterì v. 1. a lucra cu dibăcie: ian vezi cum mi le-ai meșterit AL.; 2. a executa: îmi vine să-i meșteresc un ștaier AL.

2) meșterésc v. tr. (d. meșter). Fam. Lucrez, robotesc, uneltesc: mi s’a părut c’am auzit un hoț meșterînd pe la ușă. Fig. Fabric, torn: a meșteri cuĭva o ocară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meșterí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșterésc, imperf. 3 sg. meștereá; conj. prez. 3 meștereáscă

meșterí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșterésc, imperf. 3 sg. meștereá; conj. prez. 3 sg. și pl. meștereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEȘTERÉȘTE adv. v. meșteșugărește.

meșterește adv. v. MEȘTEȘUGĂREȘTE.

MEȘTERÍ vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.

meșteri vb. v. ARANJA. EXECUTA. FACE. LUCRA. MUNCI. POTRIVI. REALIZA. REFACE. REGLA. REPARA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

meșteri, meșteresc I v. t. (intl.) a face rău (cuiva) II v. r. (deț.) a se automutila pentru a obține transferarea la infirmerie.

Intrare: meșterește
meșterește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • meșterește
Intrare: meșteri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meșteri
  • meșterire
  • meșterit
  • meșteritu‑
  • meșterind
  • meșterindu‑
singular plural
  • meșterește
  • meșteriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meșteresc
(să)
  • meșteresc
  • meșteream
  • meșterii
  • meșterisem
a II-a (tu)
  • meșterești
(să)
  • meșterești
  • meștereai
  • meșteriși
  • meșteriseși
a III-a (el, ea)
  • meșterește
(să)
  • meșterească
  • meșterea
  • meșteri
  • meșterise
plural I (noi)
  • meșterim
(să)
  • meșterim
  • meșteream
  • meșterirăm
  • meșteriserăm
  • meșterisem
a II-a (voi)
  • meșteriți
(să)
  • meșteriți
  • meștereați
  • meșterirăți
  • meșteriserăți
  • meșteriseți
a III-a (ei, ele)
  • meșteresc
(să)
  • meșterească
  • meștereau
  • meșteri
  • meșteriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meșterește

etimologie:

  • Meșter + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09

meșteri

  • exemple
    • Ți-au dat în mînă aur și argint ca să le meșterești și să le gravezi. SADOVEANU, O. E. 48.
      surse: DLRLC
    • Meșterea tot ce era de meșterit în jurul casei lor trîntite pe o rînă, sus pe deal. CAMIL PETRESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • Dan meșterea cu briceagul un cărucior. VLAHUȚĂ, D. 300.
      surse: DLRLC
    • Nu ți-am zis să mi le faci subțiri?... Ian vezi cum mi le-ai meșterit. ALECSANDRI, T. I 125.
      surse: DLRLC
  • 2. A pune la punct.
    exemple
    • Întinse hățurile lui Mitu și el coborî, prefăcîndu-se că meșterește ceva la un ham. MIHALE, O. 285.
      surse: DLRLC
    • Toată vremea cît meșterește armele, se uită dușmănos la țăranul pe care nu-l poate mistui. PAS, L. I 96.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Petrișor... se strînge pe banca dinspre ulicioară și meșterește la flaut. DAVIDOGLU, M. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • meșter
    surse: DEX '98 DEX '09