2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meșinei smp [At: MANOLESCU, I. 188 / E: meșini (pll meșină) + -ei] (Mol; șhp) 1-2 Meșini (4) (mici).

MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.). – Din tc. meșın.

MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.). – Din tc. meșın.

meși1 [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 258/27 / V: (rar) mești sf (înv) meșin sn / A și: (nob) meșină / Pl: ~ni, (1-3) ~ne, (înv) ~uri / E: tc meșin] 1 sf Piele de oaie sau de capră, tăbăcită, folosită la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte și de încălțăminte. 2 sf (Pex; mpl) Bucată sau sortiment de piele de meșină (1). 3 sf Obiect confecționat din meșină (1). 4 sp (Mol; îf meșini) Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel.

MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele (mai ales de oi, capre) folosită în special pentru căptușirea încălțămintei. Lazăr Lungu privea nehotărît în jos, la noroiul ce căuta să-i treacă peste opincile-i subțiri, ca de meșină. MIHALE, O. 48. Cizmarul întrebuințează pentru căptușeala pantofilor și a cizmelor meșină albă și roșie. I. IONESCU, M. 704. Tureatca e căptușită cu un fel de piele roș-gălbuie, subțire, păroasă, numită meșină. ȘEZ. IX 33.

MEȘÍNĂ ~e f. Piele de oaie sau de capră tăbăcită, folosită, mai ales, la căptușirea încălțămintei. /<turc. meșin

meșină f. 1. piele de oaie lucrată: cisme galbene de meșină GHICA; 2. pl. Mold. nădragi blăniți cu meșină. [Turc. MEȘIN].

meșínă f., pl. ĭ (turc. mešin [de unde și ngr. mesini], d. pers. mišin, meșină, d. miš, berbece, rudă cu vsl. mĭehŭ, pele, burduf [de unde și ung. méh, albină, ca rom. albină, d. lat. álveus, burduf, adică „stup”], mĭešĭnă, de burduf, sîrb. mješina, burduf, alb. măršínă, burduf de vin. V. micĭoc). Un fel de pele de oaĭe saŭ de capră. Pl. Pantalonĭ de blană de oaĭe, poturĭ. V. bernevicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meșínă s. f., g.-d. art. meșínei; pl. meșíne

meșínă s. f., g.-d. art. meșínei; pl. meșíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina.

Intrare: meșinei
meșinei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: meșină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meși
  • meșina
plural
  • meșine
  • meșinele
genitiv-dativ singular
  • meșine
  • meșinei
plural
  • meșine
  • meșinelor
vocativ singular
plural

meșină

  • 1. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lazăr Lungu privea nehotărît în jos, la noroiul ce căuta să-i treacă peste opincile-i subțiri, ca de meșină. MIHALE, O. 48.
      surse: DLRLC
    • Cizmarul întrebuințează pentru căptușeala pantofilor și a cizmelor meșină albă și roșie. I. IONESCU, M. 704.
      surse: DLRLC
    • Tureatca e căptușită cu un fel de piele roș-gălbuie, subțire, păroasă, numită meșină. ȘEZ. IX 33.
      surse: DLRLC

etimologie: