MEȘINĂ, meșine, s. f. Piele (mai ales de oi, capre) folosită în special pentru căptușirea încălțămintei. Lazăr Lungu privea nehotărît în jos, la noroiul ce căuta să-i treacă peste opincile-i subțiri, ca de meșină. MIHALE, O. 48. Cizmarul întrebuințează pentru căptușeala pantofilor și a cizmelor meșină albă și roșie. I. IONESCU, M. 704. Tureatca e căptușită cu un fel de piele roș-gălbuie, subțire, păroasă, numită meșină. ȘEZ. IX 33.