3 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

mazac, ~ă smf, a [At: PAMFILIE – LUPESCU, CROM. 8 / V: ~zoc, măz~, mozoc / Pl: ~aci, ~ace / E: pn mazacz] 1-2 (Reg) (Om) murdar, neglijent.

mazoc, ~oacă a vz mazac

măzac, ~ă a vz mazac

măzăcie sf [At: ȘEZ. VII, 141 / Pl: ~ii / E: mazac + -ie] (Îrg) 1 Murdărie. 2 Neglijență.

mozac, ~ă a vz mazac

mozoc2, ~oacă a vz mazac

‡ MĂZAC I. sm. Scriitoraș, scriitor prost (CANT.). II. MAZAC adj. Mold. Necurat (din lenevie), murdar: femeia ~ă, mîrșavă la suflet și necurată n’are noroc la boiele (PAMF.).

† MĂZĂCIE sf. Mold. Neștiință, ignoranță (CANT.) 2 Murdărie, necurățenie: numai la porci vezi așa ~ (PAMF.) [măzac].

MĂZĂCIE, măzăcii, s. f. (Regional) Murdărie, necurățenie. În casă gunoi și măzăcie, de să fugi pe lume. ȘEZ. VII 141.

MĂZĂCIE, măzăcii, s. f. (Reg.) Murdărie, necurățenie. – Din măzac (puțin folosit) + suf. -ie.

măzác, -ă adj. (pol. mazacz, mînjitor). Est. Rar. Murdar. S. m. Cant. Scriitoraș, scriitor ignorant, mîzgălitor. V. posac.

măzăcíe f. (d. măzac). Est. Rar. Murdărie. Scriere de om ignorant.

Etimologice

măzac (măzaci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie).

Sinonime

MAZAC adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

MĂZĂCIE s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

mazac, -ă adj. (înv. și reg.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Jegos. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat. Slinos. Soios. 2 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) v. Înnegrit. Jegos. Maculat. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat. Pătat. Slinos. Soios. Sordid.

măzăcie s.f. (pop. și fam.) v. Jeg. Murdărie. Necurățenie.

mazac adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

măzăcie s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

Arhaisme și regionalisme

MĂZAC adj. (Mold.) Murdar. (Fig.) Să arătăm de unde iaste începătura aceștii basne si cum, si în ce chip pănă la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. mazacz. Vezi și măzăceală, măzăcie.

MĂZĂCIE s. f. (Mold.) Murdărie. (Fig.) Iară a voastră ocară și băstămată măzăcie, ca tălanița dezmățată, pre ulița a să purta, pricină sînteți. CANTEMIR, HR. Etimologie: măzac + suf. -cie. Vezi și măzac, măzăceală.

măzac2, măzacă, adj. (înv.) murdar.

măzac1, măzaci, s.m. (înv.) scriitoraș, conțopist.

Tezaur

MAZÁC, -Ă adj. (Regional, adesea substantivat) (Om) murdar, neglijent. Femeia mazacă, mirșavă la suflet și necurată, n-are noroc la boiele. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 8. Povestea femeilor răle și mazace. ȘEZ. VII, 140, cf. II, 42, XX, 137, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR I 639/532, 554, 558, 576, 640/576, A V 14, 15, 16, 20, 34, 35, VI 3, 9, 16, 26, 33. * F i g. Să arătăm, de unde iaste începătura aceștii basne și cum, și în ce chip până la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. 138, cf. 143. - Pl.: mazaci, -ce. - Și: mazóc, -oácă, măzác, -ă, mozóc, -oăcă adj. – Din pol. mazacz.

MAZOC, -OÁCĂ adj. v. mazac.

MĂZÁC, -Ă adj. v. mazac.

MĂZĂCÍE s. f. (Învechit și regional) Murdărie, neglijență. Ai s-o găsești culcată pe pat și gemînd. . . iar în casă gunoi și măzăcie de să fugi pe lume. ȘEZ. VII, 141, cf. V, 105, VICIU, S. GL., com. din PIATRA-NEAMȚ, A V 15, 34. ◊ Fig. Iară a voastră ocară și blăstâmată măzăcie, ca tălanița dezmățată, pre ulița a să purta, pricină sînteți. CANTEMIR, HR. 366, cf. 879. Ci înseamnă marea măzăcie a doveadei lui Eder. MAIOR, IST. 194/22, cf. A V 33, VI 26. - Pl.: măzăcii. – Mazac + suf. -ie.

Intrare: mazac
mazac adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazac
  • mazacul
  • mazacu‑
  • mazacă
  • mazaca
plural
  • mazaci
  • mazacii
  • mazace
  • mazacele
genitiv-dativ singular
  • mazac
  • mazacului
  • mazace
  • mazacei
plural
  • mazaci
  • mazacilor
  • mazace
  • mazacelor
vocativ singular — —
plural — —
mazoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mozac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măzac
măzac adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzac
  • măzacul
  • măzacu‑
  • măzacă
  • măzaca
plural
  • măzaci
  • măzacii
  • măzace
  • măzacele
genitiv-dativ singular
  • măzac
  • măzacului
  • măzace
  • măzacei
plural
  • măzaci
  • măzacilor
  • măzace
  • măzacelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: măzăcie
măzăcie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzăcie
  • măzăcia
plural
  • măzăcii
  • măzăciile
genitiv-dativ singular
  • măzăcii
  • măzăciei
plural
  • măzăcii
  • măzăciilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măzăcie, măzăciisubstantiv feminin

etimologie:
  • măzac (puțin folosit) + -ie. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.