Definiția cu ID-ul 502693:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
măzac (măzaci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie).