MAZÁC, -Ă adj. (Regional, adesea substantivat) (Om) murdar, neglijent. Femeia mazacă, mirșavă la suflet și necurată, n-are noroc la boiele. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 8. Povestea femeilor răle și mazace. ȘEZ. VII, 140, cf. II, 42, XX, 137, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR I 639/532, 554, 558, 576, 640/576, A V 14, 15, 16, 20, 34, 35, VI 3, 9, 16, 26, 33. * F i g. Să arătăm, de unde iaste începătura aceștii basne și cum, și în ce chip până la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. 138, cf. 143. - Pl.: mazaci, -ce. - Și: mazóc, -oácă, măzác, -ă, mozóc, -oăcă adj. – Din pol. mazacz.