11 definiții pentru mausoleu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mausoleu sn [At: ȘINCAI, HR. I, 11/17/ V: ~uzo~ / P: ma-u~ / Pl: ~ee / E: lat mausoleum, ger Mausoleum, fr mausolée] Monument funerar impozant, ridicat în memoria unei persoane sau a unui grup de persoane ilustre Vz cavou.

MAUSOLÉU, mausolee, s. n. Monument funerar de proporții mari, ridicat în memoria unui om ilustru, a unor eroi etc. – Din lat. mausoleum, germ. Mausoleum, fr. mausolée.

MAUSOLÉU, mausolee, s. n. Monument funerar de proporții mari, ridicat în memoria unui om ilustru, a unor eroi etc. – Din lat. mausoleum, germ. Mausoleum, fr. mausolée.

MAUSOLÉU, mausolee, s. n. Mormînt cu aspect și dimensiuni monumentale, ridicat în memoria unor oameni iluștri, a unor eroi etc. V. cavou. Am ajuns să cinstim, într-un mausoleu demn, acest simbol. SADOVEANU, E. 61. Mărețele mausolee de bronz și marmură. NEGRUZZI, S. I 192. ◊ Fig. O, dormi în pace... În mausoleu-ți mîndru, al cerurilor arc, Tu adorat și dulce al nopților monarc! EMINESCU, O. I 69. – Pronunțat: ma-u-.

MAUSOLÉU s.n. Monument funerar ridicat în memoria unei persoane ilustre. [Pron. ma-u-so-leu, pl. -lee. / < fr. mausolée, cf. lat. mausoleum, gr. mausoleion < Mausol – rege din Caria].

MAUSOLÉU s. n. monument funerar ridicat în memoria unui om ilustru, a unui erou. (< fr. mausolée, lat. mausoleum, germ. Mausaleum)

MAUSOLÉU ~e n. Monument funerar somptuos, de proporții foarte mari, ridicat în memoria unei personalități marcante sau a unor eroi. /<lat. mausoleum, germ. Mausoleum, fr. mausolée

mausoleu n. mare și bogat monument funerar (ca al regelui Mausol); fig. o, dormi ’n pace, în mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc! (luna) EM.

mauzoleu sn vz mausoleu

*maŭ- saŭ mausoléŭ n., pl. ee (lat. mausoléum, vgr. mausóleion, d. numele luĭ Maŭsol, un rege al Cariiĭ [Asia Mică], căruĭa Artemisia, soția luĭ, ĭ-a înălțat un monument funerar măreț). Mormînt măreț. – Și mauz- (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mausoléu (mau-) s. n., art. mausoléul; pl. mausolée

mausoléu s. n. (sil. mau-), art. mausoléul; pl. mausolée

Intrare: mausoleu
  • silabație: mau-
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mausoleu
  • mausoleul
  • mausoleu‑
plural
  • mausolee
  • mausoleele
genitiv-dativ singular
  • mausoleu
  • mausoleului
plural
  • mausolee
  • mausoleelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)