3 intrări
17 definiții
din care- explicative (7)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- altele (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mator1, ~ă [At: (a. 1652), ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: slv маторъ cf matur1] 1 a (Îrg; d. oameni) Înaintat în vârstă. 2 a (Îrg; pex; d. oameni) Copt la minte. 3 a (Îrg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 4 a (D. judecată, gândire) Chibzuit. 5 a (D. animale) Care are mai mult de doi ani. 6-7 sm (Reg) Berbec (rar, porc) de trei ani. 8-9 sm (Reg) Berbec (rar, porc) de un an. 10 sm (Reg) Berbec pentru reproducere.
matorî v vz mători
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mători [At: CORESI, EV. 515 /V: mat~, ~turi / Pzi: ~resc / E: mator1 cf srb matoriti] 1 vi (Înv; determinat prin „în zile” sau „întru zile”) A îmbătrâni. 2 vr (Rar,oameni sau facultățile, capacitatea, acțiunile lor) A se maturiza (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mături v vz mători
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
màtor a. matur, în vârstă (BĂLC.). [Slav. MATORŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mátor, -ă adj. (vsl. matorŭ, materŭ, bătrîn, probabil d. lat. materia [Bern. II, 25]; bg. mátor, robust, sănătos; sîrb. mátor, bătrîn [vorbind de animale]). Vechĭ. Bătrîn. V. matur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
matorésc și -urésc (mă) v. refl. (vsl. mátoriti, a îmbătrîni, infl. de matúr). Rar. Pop. Devin matur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂTORI vb. v. îmbătrâni, trece, veșteji.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mători vb. v. ÎMBĂTRÎNI. TRECE. VEȘTEJI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mator (matoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
matori vb. IV refl. (înv.) a îmbătrâni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mator, matoră, matori, matore, adj. (reg.) bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mători, mătoresc, vb. IV (înv.) 1. a îmbătrâni. 2. a se maturiza.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MATORÍ vb. IV v. mători.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÁTOR1, -Ă adj. 1. (Învechit și regional, înaintat în vîrstă; p. e x t. copt la minte. Motor este [omul] de la 70 de ani pînă la optzeci (a. 1 652). ap. TDRG. Călugărița. . . să nu iasă singură, ce cu alta mai bătrînă și mai matoră (a. 1 652). ap. TDRG, cf. IORGA, S. D. XVI, 17. Atîta i-a trebuit să viază junimea săsească. . . și chiar cetățeni mai matori. BARIȚIU, P. A. II, 52, cf. CIAUȘANU, V. 179, ALR II/705. ◊ Fată matoră = fată bătrînă. Cf. CONV. LiT. XX, 1013, ALRM I/II h 387. ◊ (Urmat de un complement de relație introdus prin prep. „de”) Era Simion Vodă om mator de zile, sosit la bâtrînețe. M. COSTIN, LET. I, 227/20. Craiul mator de zile. id. O. 250. ◊ (Despre vîrsta oamenilor) Vîrsta lor, decît a multora mai matoră. CANTEMIR, HR. 25. ◊ (Despre națiuni, popoare) Nu se purtară ca un popor mator, insuflat de dragostea libertății. BĂLCESCU, M. V. 398. Tu minunași lumea și îi arătași că nația română e matoră, vrednică de libertate. id. ib. 538. Această primă adunare de la Blaj a folosit foarte mult. . . prin ea s-a probat că acest popor e mator pentru libertate. BARIȚIU, P. A. II, 103, cf. 58. ♦ (Despre judecată, gîndire) Chibzuit, serios. Gînduri serioase, de grea și matoră socoteală. BUDAI-DELEANU, ap. IORGA, L. II, 482. 2. (Despre animale) Care are mai mult de doi ani. Un bou vînăt, mator (a. 1878). ap. TDRG, cf. CONV. LIT. XX, 1 013, REV. CRIT. 145. Berbeci matur. ALR I 1 771/554, cf. A V 15. ♦ (Substantivat, m.) Berbec (rar, porc A V 14, 20, com. din MORĂRENI-TOPLIȚA și din MONOR-REGHIN) de 3 ani (A V 8, 15, 16, 19, 20), de doi ani (ALR I 1 771/227, 229, 571, 573, ALR II/228, A V 15), sau de un an (MAT. DIALECT. I, 18); berbec pentru reproducție (ALR I 1769/573). – Pl.: matori, -e. – Din v. sl. маторъ. Cf. m a t u r1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂTORÍ vb. IV. 1. Intranz. (Învechit; determinat prin „in zile” sau „întru zile”) A îmbătrîni. Aceasta mătorise întru zile multe (vise cu bărbatulu-și șapte ani, den fețiia ei, deaciia văduo ca optzeci și patru de ani). CORESI, EV. 515. Eu amu sînt bătrîn și muiarea mea a mătorit în zilele ei. id. TETR. 114, cf. BUL. FIL. V, 168. 2. Refl. (Rar, despre oameni sau despre facultățile, capacitatea, acțiunile lor) A se maturiza (1). Începe a i se matori gîndirea. JIPESCU, ap. TDRG. ◊ T r a n z. F i g. Buciumul libertății și al dreptății precum și zgomotul popoarelor mai puternece. . . au măturii mișcările de la 1848. SBIERA, F. S. 159. $- P r e z. i n d.: mătoresc. – Și: mături, matori vb. IV. – V. mator1. Cf. scr. matoriti.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂTURÍ vb. IV v. mători.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|