MÁTOR¹, -Ă adj. 1. (Învechit și regional, înaintat în vîrstă; p. e x t. copt la minte. Motor este [omul] de la 70 de ani pînă la optzeci (a. 1 652). ap. TDRG. Călugărița. . . să nu iasă singură, ce cu alta mai bătrînă și mai matoră (a. 1 652). ap. TDRG, cf. IORGA, S. D. XVI, 17. Atîta i-a trebuit să viază junimea săsească. . . și chiar cetățeni mai matori. BARIȚIU, P. A. II, 52, cf. CIAUȘANU, V. 179, ALR II/705. ◊ Fată matoră = fată bătrînă. Cf. CONV. LiT. XX, 1013, ALRM I/II h 387. ◊ (Urmat de un complement de relație introdus prin prep. „de”) Era Simion Vodă om mator de zile, sosit la bâtrînețe. M. COSTIN, LET. I, 227/20. Craiul mator de zile. id. O. 250. ◊ (Despre vîrsta oamenilor) Vîrsta lor, decît a multora mai matoră. CANTEMIR, HR. 25. ◊ (Despre națiuni, popoare) Nu se purtară ca un popor mator, insuflat de dragostea libertății. BĂLCESCU, M. V. 398. Tu minunași lumea și îi arătași că nația română e matoră, vrednică de libertate. id. ib. 538. Această primă adunare de la Blaj a folosit foarte mult. . . prin ea s-a probat că acest popor e mator pentru libertate. BARIȚIU, P. A. II, 103, cf. 58. ♦ (Despre judecată, gîndire) Chibzuit, serios. Gînduri serioase, de grea și matoră socoteală. BUDAI-DELEANU, ap. IORGA, L. II, 482. 2. (Despre animale) Care are mai mult de doi ani. Un bou vînăt, mator (a. 1878). ap. TDRG, cf. CONV. LIT. XX, 1 013, REV. CRIT. 145. Berbeci matur. ALR I 1 771/554, cf. A V 15. ♦ (Substantivat, m.) Berbec (rar, porc A V 14, 20, com. din MORĂRENI-TOPLIȚA și din MONOR-REGHIN) de 3 ani (A V 8, 15, 16, 19, 20), de doi ani (ALR I 1 771/227, 229, 571, 573, ALR II/228, A V 15), sau de un an (MAT. DIALECT. I, 18); berbec pentru reproducție (ALR I 1769/573). – Pl.: matori, -e. – Din v. sl. маторъ. Cf. m a t u r¹.