MATOL, -OALĂ, matoli, -oale, adj. (Arg.) Beat. – Cf. țig. mato.

matol, ~oală a [At: BL II, 169 / Pl: ~i, ~oale / E: rrm mato] (Arg) Beat.

MATOL, -OALĂ, matoli, -oale, adj. (Arg.) Beat. – Cf. țig. mato „beat”.

matol, -oală (arg.) Beat ◊ „Te-am văzut la recepție matol rău. Un senator matol e un fel de nimeni beat turtă.” R.l. 17 II 94 p. 1 (din țig. mato „beat”; DEX-S)

mațol sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: nct] Piesă de lemn folosită în construcții și servind ca grindă la temelia casei, ca sprijin al zidului la podul unei clădiri, ca proptea la schele, la cofraje etc. Vz manelă¹.

matol (arg.) adj. m., pl. matoli; f. matoală, pl. matoale

matol (arg.) adj. m., pl. matoli; f. matoală, pl. matoale

matol adj. m., pl. matoli; f. sg. matolă, pl. matole

matol (matoală), adj. – Beat, îmbătat. Țig. mato (Graur 169; Juilland 168). Cuvînt de argou, ca der. matoli, vb. (a se îmbăta), a cărui var. matosi este rezultată dintr-o confuzie cu matufi.

MATOL adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

matol adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

mațol, mațoli, s.m. (reg.) grindă la temelia casei, ca proptea, la cofraje.

MATÓL adj. (Argotic) Beat. Cf. BL II, 169. - Pl.: matoli. – Din țig. mato.

MAȚÓL s. m. Piesă de lemn folosită în construcții și servind ca grindă la. temelia casei, ca sprijin al zidului la podul unei clădiri, ca proptea la schele, la cofraje etc. V. m a n e l ă¹. Ostreț. . . și mațol se aseamănă la trebuință și însemnează lemnele cu care fac zidarii poduri la zidirile cele înalte. I. GOLESCU, C., cf. DP, CHEST. II 100/95. - Pl.: mațoli. – Etimologia necunoscută. Cf. L. ROM. 1 963, nr. 6, 626, unde se propune germ. Mauersohle.