2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATOFÍT, -Ă, matofiți, -te, adj. (Înv. și fam.) Îmbătrânit, ramolit. – V. matofi.

MATOFÍT, -Ă, matofiți, -te, adj. (Înv. și fam.) Îmbătrânit, ramolit. – V. matofi.

matofit, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~iți. ~e / E: matofi] (Înv; fam) Ramolit.

MATUFÍ, matufesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matofí vb. IV] – Cf. matuf.

matofi vr [At: POLIZU / V: ~tuf / Pzi: ~fesc / E: matuf] 1 (Înv; fam) A se ramoli. 2 (Pcf) A se ameți de băutură Si: (arg) a se matoli, a se matosi.

MATOFÍ, matofesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matufí vb.IV] – Cf. matuf.

matofì v. Mold. 1. a se vesteji; 2. fig. a se moleși. [V. matuf].

matufésc și matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și matosesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!matufí/matofí (a se ~) (a se ramoli) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se matuféște/se matoféște, imperf. 3 sg. se matufeá/se matofeá; conj. prez. 3 să se matufeáscă/să se matofeáscă

matofí/matufí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matofésc/matufésc, imperf. 3 sg. matofeá/matufeá; conj. prez. 3 sg. și pl. matofeáscă/matufeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATOFÍT adj. v. ramolit, senil.

arată toate definițiile

Intrare: matofit
matofit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matofit
  • matofitul
  • matofitu‑
  • matofi
  • matofita
plural
  • matofiți
  • matofiții
  • matofite
  • matofitele
genitiv-dativ singular
  • matofit
  • matofitului
  • matofite
  • matofitei
plural
  • matofiți
  • matofiților
  • matofite
  • matofitelor
vocativ singular
plural
Intrare: matufi / matofi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matufi
  • matufire
  • matufit
  • matufitu‑
  • matufind
  • matufindu‑
singular plural
  • matufește
  • matufiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matufesc
(să)
  • matufesc
  • matufeam
  • matufii
  • matufisem
a II-a (tu)
  • matufești
(să)
  • matufești
  • matufeai
  • matufiși
  • matufiseși
a III-a (el, ea)
  • matufește
(să)
  • matufească
  • matufea
  • matufi
  • matufise
plural I (noi)
  • matufim
(să)
  • matufim
  • matufeam
  • matufirăm
  • matufiserăm
  • matufisem
a II-a (voi)
  • matufiți
(să)
  • matufiți
  • matufeați
  • matufirăți
  • matufiserăți
  • matufiseți
a III-a (ei, ele)
  • matufesc
(să)
  • matufească
  • matufeau
  • matufi
  • matufiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matofi
  • matofire
  • matofit
  • matofitu‑
  • matofind
  • matofindu‑
singular plural
  • matofește
  • matofiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matofesc
(să)
  • matofesc
  • matofeam
  • matofii
  • matofisem
a II-a (tu)
  • matofești
(să)
  • matofești
  • matofeai
  • matofiși
  • matofiseși
a III-a (el, ea)
  • matofește
(să)
  • matofească
  • matofea
  • matofi
  • matofise
plural I (noi)
  • matofim
(să)
  • matofim
  • matofeam
  • matofirăm
  • matofiserăm
  • matofisem
a II-a (voi)
  • matofiți
(să)
  • matofiți
  • matofeați
  • matofirăți
  • matofiserăți
  • matofiseți
a III-a (ei, ele)
  • matofesc
(să)
  • matofească
  • matofeau
  • matofi
  • matofiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matofit

etimologie:

  • vezi matofi
    surse: DEX '98 DEX '09

matufi / matofi matofi învechit familiar

etimologie:

  • cf. matuf
    surse: DEX '98 DEX '09