MATOFÍT, -Ă adj. (Învechit și familiar) Îmbătrînit, ramolit. Cf. POLIZU, DDRF. Tineretu matofit și fără chef de vorbă și poftă de lucru. ap. TDRG. Pe Casanova, bătrîn și matofit, l-am aciolat pe lîngă Waldstein la Duse. M. I. CARAGIALE, C. 55. - Pl.: matofiți, -te. – V. matofi.