15 definiții pentru masculin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p. ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbați, de bărbați. ♦ Gen masculin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care, prin tradiție sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de același sex. ♦ (Gram.) Care aparține genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin.

MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p. ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbați, de bărbați. ♦ Gen masculin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care, prin tradiție sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de același sex. ♦ (Gram.) Care aparține genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin.

masculin, ~ă [At: HELIADE, PARALELISM, II, 7 / Pl: ~i, ~e / E: fr masculin, lat masculinus] 1 a (Îoc feminin) De sex bărbătesc. 2 a (Pex) Care este propriu indivizilor de sex bărbătesc Si: bărbătesc. 3 a Alcătuit din bărbați. 4 a De bărbați. 6 sn, a (Șîs gen ~) (Gen gramatical) care cuprinde numele de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care prin tradiție sau prin analogie cu cele dintâi sunt socotite tot masculine (1). 7 a (Grm) Care aparține genului masculin. 8 a (Bot) Mascul (4). 9 a (D. versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. 10 sna Masculinitate (1).

MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. Propriu masculului, bărbatului; bărbătesc. ◊ (Gram.) Gen masculin = formă pe care o ia substantivul denumind o ființă bărbătească sau un lucru considerat de sex bărbătesc; prin analogie cu substantivul, prezintă diferențe după gen și pronumele, articolul, adjectivul (participiul) și numeralul. Sînt de genul masculin substantivele nume de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care prin tradiție și prin analogie cu cele dintîi sînt socotite tot ca masculine. GRAM. ROM. I 126.

MASCULÍN, -Ă adj. 1. De mascul; bărbătesc. ◊ Gen masculin = formă pe care o ia un cuvânt (substantiv, pronume etc.) pentru a denumi o ființă sau un lucru considerat de sex bărbătesc sau care este în legătură cu un astfel de nume. 2. (Despre rime) Care rimează pe ultima silabă accentuată. [Cf. fr. masculin, lat. masculinus].

MASCULÍN, -Ă adj. 1. de mascul; propriu bărbatului, bărbătesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de ființe sau de lucruri de sex bărbătesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silabă. (< fr. masculin, lat. masculinus)

MASCULÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mascul; propriu masculului. * Gen ~ gen gramatical care cuprinde ființele de gen bărbătesc și numele de obiecte considerate prin tradiție ca făcând parte din această categorie. 2) (despre substantive, adjective etc.) Care ține de genul bărbătesc; propriu genului bărbătesc. 3) (despre rime, versuri) Care are accent pe ultima silabă. /<lat. masculinus, fr. masculin

masculin a. 1. ce ține de bărbați: sex masculin; 2. Gram. bărbătesc sau considerat ca atare: gen masculin.

*masculín, -ă adj. (lat. masculinus, d. másculus, mascul, masculin, dim. d. mas, maris. V. mascur). Bărbătesc. Gram. Cuvânt de genu masculin, care are o formă considerată ca bărbătească, ca stîlp față de coloană (f.) orĭ pod (n.). V. viril.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

masculín1 adj. m., pl. masculíni; f. masculínă, pl. masculíne

masculín adj. m., pl. masculíni; f. sg. masculínă, pl. masculíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MASCULÍN adj. 1. v. bărbătesc. 2. bărbătesc, mascul. (Flori ~.)

MASCULIN adj. 1. bărbătesc, viril. (Caractere ~.) 2. bărbătesc, mascul. (Flori ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MASCULÍN, -Ă adj. (cf. fr. masculin, lat. masculinus): în sintagma gen masculin (v.).

Intrare: masculin
masculin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masculin
  • masculinul
  • masculinu‑
  • masculi
  • masculina
plural
  • masculini
  • masculinii
  • masculine
  • masculinele
genitiv-dativ singular
  • masculin
  • masculinului
  • masculine
  • masculinei
plural
  • masculini
  • masculinilor
  • masculine
  • masculinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

masculin

  • 1. De sex bărbătesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 antonime: feminin
    • 1.1. prin extensiune Care este propriu masculului, bărbatului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bărbătesc viril
    • 1.2. Alcătuit din bărbați, de bărbați.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. (și) substantivat neutru (numai) singular Gen masculin = gen gramatical care cuprinde numele de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care, prin tradiție sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de același sex.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Sînt de genul masculin substantivele nume de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care prin tradiție și prin analogie cu cele dintîi sînt socotite tot ca masculine. GRAM. ROM. I 126.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Formă pe care o ia substantivul denumind o ființă bărbătească sau un lucru considerat de sex bărbătesc; prin analogie cu substantivul, prezintă diferențe după gen și pronumele, articolul, adjectivul (participiul) și numeralul.
        surse: DLRLC DN
    • 1.4. gramatică Care aparține genului masculin.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Adjective masculine.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mascul (adj.)
  • 2. (Despre rime, prin extensiune despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: