2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.

MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.

martirolog2 sm [At: DN3 / Pl: ~ogi / E: cf fr martyrologiste] Autor al unui martirologiu. corectată

martirolog1 sn vz martirologiu

MARTIROLÓG s.m. Autor al unui martirologiu. [Cf. fr. martyrologiste].

MARTIROLÓG s. m. autor al unui martirologiu. (după fr. martyrologiste)

MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 Bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirológ s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.

martirologhiu sn vz martirologiu

martirologiu sn [At: ȘINCAI, HR. I, 56/30 / V: ~rolog, (înv) ~loghiu / Pl: ~ii / E: lat martirologium, ger Martylologium, ngr μαρτυρoλόγιoν, fr martyrologe] 1 Scriere care cuprinde lista martirilor Bisericii și povestirea suferințelor lor. 2 Scriere care cuprinde lista celor care au suferit, au murit pentru o idee, pentru o convigere.

MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirológ s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.

MARTIROLÓGIU s.n. 1. Listă de martiri sau de sfinți; martirologie. 2. (Fig.) Lungă enumerație de suferințe îndurate. [Pron. -giu. / < lat. martyrologium, cf. germ. Martyriologium, ngr. martirologion, fr. martyrologe].

MARTIROLÓGIU s. n. 1. scriere cuprinzând lista martirilor bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee etc.; martirologie. 2. (fig.) lungă enumerație de suferințe îndurate. (< lat. martyrologium, fr. martyrologe)

MARTIROLÓGIU ~i n. 1) Culegere de povestiri despre suferințele îndurate de mucenicii bisericii. 2) fig. rar Listă de martiri sau de sfinți. /<lat. martyrologium, fr. martyrologe

martirologiu n. 1. catalogul martirilor și al sfinților în genere; 2. fig. enumeratiune lungă de suferințe îndurate.

*martirológiŭ n. (mlat. martyrologium, ngr. martyrológion, compus ca și oro-logiŭ). Lista saŭ catalogu martirilor saŭ sfinților (cam tot una cu sinaxar). Fig. Catalogu victimelor saŭ suferințelor: martirologiu științeĭ, martirologiu unuĭ om.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

martirológ s. m., pl. martirológi

martirológiu [giu pron. gĭu] s. n., art. martirológiul; pl. martirológii, art. martirológiile (-gi-i-)

martirológiu s. n. [-giu pron. -giu], art. martirológiul; pl. martirológii, art. martirológiile (sil. -gi-i-)


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.

MARTIROLÓGIU s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit, au murit pentru o idee, pentru o convingere. Pomenire în martirologhiul cel din Roma se face în 25 ianuarie. ȘINCAI, HR. I, 56/30. E de prisos, o, stăpînitori ai ceasului ce trece, să sporiți martirologiul cel noul GALATION, A. 450. ◊ F i g. Scrisoarea d-tale, adevărat martirolog a bietelor flori. NEGRUZZI, S. I, 98. - Pl.: martirologii. – Și: martirológ, (învechit) martirológhiu s. n. – Din lat. martyrologium, germ. Martyrologium, ngr. μαρτυρολόγιον, fr. martyrologe.

Intrare: martirolog (autor)
martirolog1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martirolog
  • martirologul
  • martirologu‑
plural
  • martirologi
  • martirologii
genitiv-dativ singular
  • martirolog
  • martirologului
plural
  • martirologi
  • martirologilor
vocativ singular
  • martirologule
plural
  • martirologilor
Intrare: martirologiu
martirologiu substantiv neutru
  • pronunție: martirologĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martirologiu
  • martirologiul
  • martirologiu‑
plural
  • martirologii
  • martirologiile
genitiv-dativ singular
  • martirologiu
  • martirologiului
plural
  • martirologii
  • martirologiilor
vocativ singular
plural
martirolog2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martirolog
  • martirologul
  • martirologu‑
plural
  • martiroloage
  • martiroloagele
genitiv-dativ singular
  • martirolog
  • martirologului
plural
  • martiroloage
  • martiroloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

martirolog (autor)

  • 1. Autor al unui martirologiu.
    surse: DN

etimologie:

martirologiu martirolog

  • 1. Scriere care cuprinde lista martirilor Bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, prin generalizare, lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere.
    surse: DEX '09 DN sinonime: martirologie
  • 2. figurat Lungă enumerație de suferințe îndurate.
    surse: DN

etimologie: