15 definiții pentru martirologiu martirolog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

martirologiu sn [At: ȘINCAI, HR. I, 56/30 / V: ~rolog, (înv) ~loghiu / Pl: ~ii / E: lat martirologium, ger Martylologium, ngr μαρτυρoλόγιoν, fr martyrologe] 1 Scriere care cuprinde lista martirilor Bisericii și povestirea suferințelor lor. 2 Scriere care cuprinde lista celor care au suferit, au murit pentru o idee, pentru o convigere.

MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 Bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirológ s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.

MARTIROLÓGIU, martirologii, s. n. Scriere care cuprinde lista martirilor2 bisericii (și povestirea suferințelor lor) sau, p. gener., lista celor care au suferit ori au murit pentru o idee, pentru o convingere. [Var.: martirológ s. n.] – Din lat. martyrologium, fr. martyrologe.

MARTIROLÓGIU s.n. 1. Listă de martiri sau de sfinți; martirologie. 2. (Fig.) Lungă enumerație de suferințe îndurate. [Pron. -giu. / < lat. martyrologium, cf. germ. Martyriologium, ngr. martirologion, fr. martyrologe].

MARTIROLÓGIU s. n. 1. scriere cuprinzând lista martirilor bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee etc.; martirologie. 2. (fig.) lungă enumerație de suferințe îndurate. (< lat. martyrologium, fr. martyrologe)

MARTIROLÓGIU ~i n. 1) Culegere de povestiri despre suferințele îndurate de mucenicii bisericii. 2) fig. rar Listă de martiri sau de sfinți. /<lat. martyrologium, fr. martyrologe

martirologiu n. 1. catalogul martirilor și al sfinților în genere; 2. fig. enumeratiune lungă de suferințe îndurate.

*martirológiŭ n. (mlat. martyrologium, ngr. martyrológion, compus ca și oro-logiŭ). Lista saŭ catalogu martirilor saŭ sfinților (cam tot una cu sinaxar). Fig. Catalogu victimelor saŭ suferințelor: martirologiu științeĭ, martirologiu unuĭ om.

martirolog2 sn [At: DN3 / Pl: ~ogi / E: cf fr martyrologiste] Autor al unui martirologiu.

martirolog1 sn vz martirologiu

martirologhiu sn vz martirologiu

MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.

MARTIROLÓG s. n. v. martirologiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

martirológiu [giu pron. giu] s. n., art. martirológiul; pl. martirológii, art. martirológiile (-gi-i-)

martirológiu s. n. [-giu pron. -giu], art. martirológiul; pl. martirológii, art. martirológiile (sil. -gi-i-)

Intrare: martirologiu
martirologiu substantiv neutru
  • pronunție: -giu pr. -gĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martirologiu
  • martirologiul
  • martirologiu‑
plural
  • martirologii
  • martirologiile
genitiv-dativ singular
  • martirologiu
  • martirologiului
plural
  • martirologii
  • martirologiilor
vocativ singular
plural
martirolog (scriere) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martirolog
  • martirologul
  • martirologu‑
plural
  • martiroloage
  • martiroloagele
genitiv-dativ singular
  • martirolog
  • martirologului
plural
  • martiroloage
  • martiroloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)