12 definiții pentru marotă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARÓTĂ, marote, s. f. (Livr.) Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p. ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte.

maro sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~te / E: fr marotte] 1 (Frm) Preocupare exclusivă și obsedantă pentru un anumit lucru Vz manie 2 (Frm; pex) Obiect al unei marote (1) Vz manie. 3 (Rar) Sceptru având în vârf un cap acoperit cu o glugă pestriță și împodobit cu clopoței, pe care îl purtau bufonii.

marótă s.f. 1 (psih.) Interes excesiv, obsedant pentru ceva; manie, idee fixă. ♦ Ext. Obiect al unei manii. Caii aceia au devenit... o marotă, o idee fixă (CAR.). 2 Sceptru având în vârf un cap caraghios, împodobit cu clopoței, care era purtat de bufoni, ca semn al nebuniei. • pl. -e. / <fr. marotte.

MARÓTĂ, marote, s. f. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p. ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte.

MARÓTĂ, marote, s. f. (Franțuzism) Obiect al unei afecțiuni exagerate. Caii aceia au devenit pentru N... o marotă, o idee fixă. CARAGIALE, O. II 23. ♦ Sceptru avînd în vîrf un cap acoperit cu glugă și împodobit cu clopoței, pe care îl purtau bufonii.

MARÓTĂ s.f. 1. Sceptru de bufon reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (Fam.) Obiect al unei manii, al unei înclinații speciale. [< fr. marotte].

MARÓTĂ s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă. (< fr. marotte)

MARÓTĂ ~e f. 1) Sceptru de bufon cu un cap caraghios în vârf, împodobit cu zorzoane. 2) rar Slăbiciune mare pentru ceva; idee fixă; manie. /<fr. marotte

marotă f. 1. sceptru cu clopoței, emblema nebuniei; 2. fig. ceva iubit prostește (= fr. marotte).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

maro (livr.) s. f., g.-d. art. marotei; pl. marote

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARO s. f. (Franțuzism) 1. Preocupare exclusivă și obsedantă pentru un anumit lucru ; p. e x t. obiect al unei astfel de preocupări. V. m a n i e. Caii aceia au devenit pentru N. . . o marotă, o idee fixă. CARAGIALE, O. I, 72. 2. (Rar) Sceptru avînd în vîrf un cap acoperit cu o glugă pestriță și împodobit cu clopoței, pe care îl purtau bufonii. Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: marote. – Din fr. marotte.

Intrare: marotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maro
  • marota
plural
  • marote
  • marotele
genitiv-dativ singular
  • marote
  • marotei
plural
  • marote
  • marotelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maro, marotesubstantiv feminin

  • 1. livresc Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: manie
    • 1.1. prin extensiune Obiect al unei astfel de preocupări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Caii aceia au devenit pentru N... o marotă, o idee fixă. CARAGIALE, O. II 23. DLRLC
  • 2. Sceptru având în vârf un cap acoperit cu glugă și împodobit cu clopoței, pe care îl purtau bufonii. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.