2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARMANZÍU, -ÍE s. n., adj. 1. S. n. (Învechit) Vin grecesc (de Malvazia); p. g e n e r. vin de calitate superioară. Fac mied așa de bun, cît se potrivește marmaziului. SIMION DASC., LET. I A 38/37, cf. DR. IV, 1077. 2. Adj. (Învechit și regional, despre vin) De culoare purpurie (ȘIO I, 84); care îmbată, tare (I. CR. III, 298); dulce (L. COSTIN, GR. BĂN. 134); p. ext. (despre băuturi) de calitate superioară. Unele vițe rodesc mai puțin vin, dară mai marmanziu, adecă prea bun. ECONOMIA, 147/14. Vinu-i bun și mermeziu Cules toamna mai tîrziu. SEVASTOS, N. 300. Un acău de rachie, De rachie marmazie. BIBICESCU, P. P. 330. În pimniță că-mi intra, Scotea vin d-al marmuziu, Cules toamna mai tîrziu, Omoară omul de viu. MAT. FOLK. 205. Punea rachiu anason, De-i făcea din om neom; Punea vin de ăl marmaziu De-omora ciocoiu de viu. ib. 1074. Nedea bea la pivnicioară, Cu plosca de-o vedrișoară, Cu vin vechi cam marmagiu, Cules toamna cam tîrziu. PAMFILE, C. Ț. 39, cf. DIACONU, VR. 192. ◊ P. g e n e r. Roșu-deschis, purpuriu (POLIZU, CIHAC, II, 593, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE), roșu-portocaliu (PASȘCA, GL.), vioriu (MARIAN, CH. 53). Boiangiul. . . întrebuința colorile cele mai variate și anume: albastru (civit. . . , lulachiu, marmaziu, micșuniu). ȘIO I, 237. Mîndră buze marmanzii, Dar pe-a cui seamă le ții? JARNIK-BÎRSEANU, D. 368. Este-o fată-o cheamă Doca Cu părul cam marmansiu, Nu mi-o spune că o știu. BUGNARIU, N. 49/359. - Pl.: marmanzii. – Și: marmansiu, -íe, marmangíu, -íe (PAȘCA, GL.) adj.; marmaziu, -íe adj., s. n.; marmagiu, -íe, marmonzău (CANDREA, Ț. O. 51), marmuziu, -íe, mermeziu, -íe adj. – Etimologia necunoscută. Cf. numele topic grecesc Malvazia și rom. naramziu.

marmanziu, ~ie [At: SIMION DASC., ap. LET. I, A. 38/37 / V: ~nsiu, ~ngiu, ~aziu, ~agiu, -monzău, ~muziu, mermeziu / Pl: ~ii / E: ns cf Malvazia, naramziu] 1 sn (Înv) Vin grecesc de Malvazia. 2 sn (Pgn) Vin de calitate superioară. 3 a (Îrg; d. vin) Purpuriu. 4 a (Îrg; d. vin) Care îmbată tare. 5 a (Îrg; d. vin) Dulce. 6 a (Pex; d. băuturi) De calitate superioară. 7 a (Îrg; pgn) Roșu-portocaliu.

MARMANZÍU, -ÍE adj. v. marmaziu.

MARMANZÍU, -ÍE, adj. v. marmaziu.

marmanzíŭ, -azíŭ și -giŭ, -íe adj. (var. din naramziŭ). Rar azĭ. Prófir (vorbind de vin). – Și mermeziŭ (est). În Serbia mărmeziu și mermeziŭ. La Ur. (Gĭurescu) marmaziŭ, vin de Malvazia, și atuncĭ s’ar deriva de aci.

MARMAZIU, -ÍE adj., s. n. v. marmanziu.

marmaziu, ~ie sn, a vz $marmanziu

MARMAZÍU, -ÍE, marmazii, adj. (Regional, despre vin, rar despre rachiu) Purpuriu, vioriu, roșu-deschis; p. ext. de bună calitate. Rachie marmazie. BIBICESCU, P. P. 330. – Variantă: marmanzíu, -íe (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 368) adj.

MARMAZÍU, -ÍE, marmazii, adj. (Reg., despre vin, rar despre rachiu) Purpuriu, roșu-deschis; p. ext. de bună calitate. [Var.: marmanzíu, -íe adj.] – Din naramziu.

marmaziu n. vin de Malvazia. ║ a. (Banat) de, coloarea purpurie a marmaziului: tot rachiu d’ăl marmaziu, care-i tare și bețiu POP. [Provențal MARMUZIE, (vin de) Malvazia, printr’un intermediar sârbesc].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARMANZÍU adj. v. purpuriu, vișiniu.

marmanziu adj. v. PURPURIU. VIȘINIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

marmazíu s. n. – Vin de Malvazia. Din Malvazia. Sec. XVII, înv. S-a păstrat în forma marma(n)ziu, adj. (purpuriu), se spune mai ales despre vinuri (relația cu irmiziu Tiktin, și cu naramziu, Scriban, pare îndoielnică). Fonetismul nu este clar; poate există o încrucișare cu tc. mor (Lokotsch 1482).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

marmanzíu, marmanzíe, marmanzíi, adj. (înv., reg.) 1. purpuriu, roșu-deschis, roșu-purpuriu. 2. superior, f. bun. 3. (s.n.) vin de Malvazia.

Intrare: marmanziu
marmanziu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marmaziu
marmaziu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marmaziu
  • marmaziul
  • marmaziu‑
  • marmazie
  • marmazia
plural
  • marmazii
  • marmaziii
  • marmazii
  • marmaziile
genitiv-dativ singular
  • marmaziu
  • marmaziului
  • marmazii
  • marmaziei
plural
  • marmazii
  • marmaziilor
  • marmazii
  • marmaziilor
vocativ singular
plural
marmanziu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marmanziu
  • marmanziul
  • marmanziu‑
  • marmanzie
  • marmanzia
plural
  • marmanzii
  • marmanziii
  • marmanzii
  • marmanziile
genitiv-dativ singular
  • marmanziu
  • marmanziului
  • marmanzii
  • marmanziei
plural
  • marmanzii
  • marmanziilor
  • marmanzii
  • marmanziilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marmaziu marmanziu

etimologie:

  • naramziu
    surse: DLRM