marmanziu, ~ie [At: SIMION DASC., ap. LET. I, A. 38/37 / V: ~nsiu, ~ngiu, ~aziu, ~agiu, -monzău, ~muziu, mermeziu / Pl: ~ii / E: ns cf Malvazia, naramziu] 1 sn (Înv) Vin grecesc de Malvazia. 2 sn (Pgn) Vin de calitate superioară. 3 a (Îrg; d. vin) Purpuriu. 4 a (Îrg; d. vin) Care îmbată tare. 5 a (Îrg; d. vin) Dulce. 6 a (Pex; d. băuturi) De calitate superioară. 7 a (Îrg; pgn) Roșu-portocaliu.

marmanzíŭ, -azíŭ și -giŭ, -íe adj. (var. din naramziŭ). Rar azĭ. Prófir (vorbind de vin). – Și mermeziŭ (est). În Serbia mărmeziu și mermeziŭ. La Ur. (Gĭurescu) marmaziŭ, vin de Malvazia, și atuncĭ s’ar deriva de aci.

marmagiu, ~ie a vz marmanziu

marmangiu, ~ie a vz marmanziu

marmansiu, ~ie a vz marmanziu

marmaziu, ~ie sn, a vz marmanziu

marmeziu, ~ie a vz marmanziu

marmonzău a vz marmanziu

marmuziu, ~ie a vz marmanziu

mermeziu, ~ie a vz marmanziu

mermezíŭ, V. marmaziŭ.

MARMANZIU adj. v. purpuriu, vișiniu.

marmanziu, -ie adj. (înv. și reg.) I 1 (mai ales despre vinuri sau despre culoarea lor) v. Purpuriu. Vișiniu. 2 (despre culori, obiecte, materiale etc.) v. Grena. Purpuriu. Roșu-închis. Rubiniu. Vișiniu. II (despre băuturi) v. Concentrat. Tare. Vârtos.

marmanziu adj. v. PURPURIU. VIȘINIU.

marmanziu, marmanzie, marmanzii, adj. (înv., reg.) 1. purpuriu, roșu-deschis, roșu-purpuriu. 2. superior, f. bun. 3. (s.n.) vin de Malvazia.

MARMANZÍU, -ÍE s. n., adj. 1. S. n. (Învechit) Vin grecesc (de Malvazia); p. g e n e r. vin de calitate superioară. Fac mied așa de bun, cît se potrivește marmaziului. SIMION DASC., LET. I A 38/37, cf. DR. IV, 1077. 2. Adj. (Învechit și regional, despre vin) De culoare purpurie (ȘIO I, 84); care îmbată, tare (I. CR. III, 298); dulce (L. COSTIN, GR. BĂN. 134); p. ext. (despre băuturi) de calitate superioară. Unele vițe rodesc mai puțin vin, dară mai marmanziu, adecă prea bun. ECONOMIA, 147/14. Vinu-i bun și mermeziu Cules toamna mai tîrziu. SEVASTOS, N. 300. Un acău de rachie, De rachie marmazie. BIBICESCU, P. P. 330. În pimniță că-mi intra, Scotea vin d-al marmuziu, Cules toamna mai tîrziu, Omoară omul de viu. MAT. FOLK. 205. Punea rachiu anason, De-i făcea din om neom; Punea vin de ăl marmaziu De-omora ciocoiu de viu. ib. 1074. Nedea bea la pivnicioară, Cu plosca de-o vedrișoară, Cu vin vechi cam marmagiu, Cules toamna cam tîrziu. PAMFILE, C. Ț. 39, cf. DIACONU, VR. 192. ◊ P. g e n e r. Roșu-deschis, purpuriu (POLIZU, CIHAC, II, 593, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE), roșu-portocaliu (PASȘCA, GL.), vioriu (MARIAN, CH. 53). Boiangiul. . . întrebuința colorile cele mai variate și anume: albastru (civit. . . , lulachiu, marmaziu, micșuniu). ȘIO I, 237. Mîndră buze marmanzii, Dar pe-a cui seamă le ții? JARNIK-BÎRSEANU, D. 368. Este-o fată-o cheamă Doca Cu părul cam marmansiu, Nu mi-o spune că o știu. BUGNARIU, N. 49/359. - Pl.: marmanzii. – Și: marmansiu, -íe, marmangíu, -íe (PAȘCA, GL.) adj.; marmaziu, -íe adj., s. n.; marmagiu, -íe, marmonzău (CANDREA, Ț. O. 51), marmuziu, -íe, mermeziu, -íe adj. – Etimologia necunoscută. Cf. numele topic grecesc Malvazia și rom. naramziu.

MARMAGÍU, -ÍE adj. v. marmanziu.

MARMANGÍU, -ÍE adj. v. marmanziu.

MARMANSÍU, -ÍE adj. v. marmanziu.

MARMAZIU, -ÍE adj., s. n. v. marmanziu.

MARMEZÍU, -ÍE adj. v. marmanziu.

MARMONZĂU adj. v. marmanziu.

MARMUZÍU, -ÍE adj. v. marmanziu.

MERMEZÍU, -ÍE adj. v. marmanziu.