2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marinimos, ~oa a vz mărinimos

MĂRINIMÓS, -OÁSĂ, mărinimoși, -oase, adj. Care este plin de mărinimie, de înțelegere, de bunătate; generos. – Mare1 + inimos (după lat. magnanimus).

MĂRINIMÓS, -OÁSĂ, mărinimoși, -oase, adj. Care este plin de mărinimie, de înțelegere, de bunătate; generos. – Mare1 + inimos (după lat. magnanimus).

mărinimos, ~oa a [At: GOLESCU, E. 238/14 / V: (înv) mar~ / Pl: ~oși, ~oase / E: mare1 + inimos cdp lat magnanimus] 1 Care este plin de bunăvoință, de înțelegere. 2 Care este generos. 3 Care este plin de bunătate. 4 (Nob) Plin de măreție (1) Si: măreț (3).

MĂRINIMÓS, -OÁSĂ, mărinimoși, -oase, adj. Care este plin de mărinimie; generos. V. darnic. Dan avea totuși aerul unui luptător mărinimos, care ar putea să dea o lovitură supremă, mortală, dar nu vrea. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Acea zînă năzdrăvană a auzit de prea mărinimosul Papură-împărat. ALECSANDRI, T. I 416.

MĂRINIMÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care dă dovadă de mărinimie; plin de mărinimie; generos; darnic; galanton. /mare + inimos

mărinimos a. care are sentimente înalte, generoase.

*mărinimós, -oásă adj. (d. mare și inimă, după lat. magnánimus saŭ fr. magnanime). Generos, darnic, uĭtător de insulte: un boĭer mărinimos. Adv. Cu mărinimie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mărinimos adj. m., pl. mărinimoși; f. mărinimoasă, pl. mărinimoase

mărinimós (sil. mf. măr-) adj. m., pl. mărinimóși; f. sg. mărinimoásă, pl. mărinimoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRINIMÓS adj. 1. v. darnic. 2. v. generos. 3. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, milos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.)

MĂRINIMOS adj. 1. culant, darnic, generos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.) 2. ales, generos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 3. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, milos, milostiv, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.)

Mărinimos ≠ avar, egoist, malițios, meschin

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARINIMOS, -OA adj. v. mărinimos.

MĂRINIMOS, -OÁSĂ adj. Care este plin de bunăvoință, de înțelegere, de bunătate, de generozitate. Omul cel mărinimos are un ce de înălțime. GOLESCU, E. 238/14. Întrebuința aceste daruri după dorința marinimoșilor dăruitori. CR (1829), 212/21. Îndată cunoscu pe mârinimosul seu făcătoriu de bine. SĂULESCU, Î. 41/20, cf. CĂPĂȚINEANU, M. 75/13. Malvina, mai mărinimoasă decît europeana, scăpă viața aceștia, cînd era să mănînce un rod veninos. GTN (1 836), 1072/16, cf. MARCOVICI, D. 417/5. Este o persoană mare ce își are titlu de om generos, adică de mărinimos, de galant și de darnic. GORJAN, H. IV, 84/31, cf. 191/5. Rugă pe mărinimosul său mîntuitoriu a se îngriji de nepoata sa. ASACHI, S. L. II, 51, cf. 66. Îndemnat de îngrijirea vrednică de laudă și marinimoasă, au prosforat prin darnica sa mînă jărtfa aceasta (a. 1 856). URICARIUL, IV, 413/21, cf. VIII, 121, ALECSANDRI, T. I, 416. Dan avea totuși aerul unui luptător mărinimos, care-ar putea să dea o lovitură supremă, mortală, dar nu vrea s-o dea. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Laudă față de cetitori firea lui iubitoare de dreptate și mărinimoasă. IORGA, L. I, 215. El mă învinuiește că nu sînt de loc mărinimos cînd mi se cer certificate de scutire de școală. ULIERU, C. 112. ♦ (Neobișnuit) Plin de măreție (1); măreț (2). A muri pentru patrie este moartea cea mai frumoasă și cea mai mărinimoasă. MARCOVICI, D. 264/27. – Pl.: mărinimoși, -oase. – Și: (învechit) marinimos, -oo adj. – Mare1 + inimos, după lat. magnanimus.

Intrare: marinimos
marinimos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mărinimos
mărinimos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărinimos
  • mărinimosul
  • mărinimosu‑
  • mărinimoa
  • mărinimoasa
plural
  • mărinimoși
  • mărinimoșii
  • mărinimoase
  • mărinimoasele
genitiv-dativ singular
  • mărinimos
  • mărinimosului
  • mărinimoase
  • mărinimoasei
plural
  • mărinimoși
  • mărinimoșilor
  • mărinimoase
  • mărinimoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărinimos, mărinimoaadjectiv

  • 1. Care este plin de mărinimie, de înțelegere, de bunătate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dan avea totuși aerul unui luptător mărinimos, care ar putea să dea o lovitură supremă, mortală, dar nu vrea. VLAHUȚĂ, O. A. 313. DLRLC
    • format_quote Acea zînă năzdrăvană a auzit de prea mărinimosul Papură-împărat. ALECSANDRI, T. I 416. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.