4 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marinar [At: AR (1829), 6Vl6 / V: (pop) măr~, (înv) ~ner, măriner, (Ban; Trs) ~năr, mărinăr / Pl: ~i / E: marină + -ar] 1 sm Persoană care se îndeletnicește în mod obișnuit cu navigația Vz navigator, corăbier. 2 sm Persoană care face parte din echipajul unei nave Vz matelot. 3 sm (Spc) Ostaș care își face serviciul militar la marină Vz matroz. 4 sm (La jocul de cărți; gmț; îe) ~ii pe covertă Îndemn pentru ca jucătorii să depună miza. 5 sm (Reg) Barcagiu. 6 a (Nob) Marinăresc.

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matroz. Doream de ani de zile... să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S. 19. Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270 Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I 205. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate, obișnuit la uniformele marinarilor. ◊ (Adjectival, învechit) Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II 182.

MARINÁR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [< marină + -ar, cf. it. marinario, ngr. marinaris].

MARINÁR s. m.. membru al echipajului unei nave; matelot. ♦ guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate. (marină + -ar)

MARINÁR ~i m. 1) Persoană care face parte din echipajul unei nave maritime; matelot. 2) Persoană care își face serviciul militar la marină. /marină + suf. ~ar

marinar m. cel ce trăiește pe mare, matelot.

*marinár m. (d. marină; it. marinaro, marinajo; fr. marin [corăbier de mare] și marinier [corăbier de fluviŭ]; ngr. marináris). Corăbier, om care trăĭește pe corabie (harcă, bastiment, vapor) și o mînă fie ca căpitan orĭ pilot, fie ca simplu matelot. – Pop. -ner.

mărinăr sm vz marinar

feméie-marinár s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de marinar ◊ „Am avut în schimb plăcerea de a o cunoaște pe unica femeie-marinar din flota fluvială și, probabil, și din cea maritimă românească; este vorba despre A.ț. A. a demonstrat de vreo șase ani, de când este marinar (sau... marinăriță), că este posibil accesul femeii și în această meserie prin tradiție masculină.” Sc. 19 XII 79 p. 1; v. și femeie-aviator (1972) (din femeie + marinar)

marinár-pescár s. m. Marinar specializat în pescuit ◊ „Ne cere grabnică asistență medicală pentru un marinar-pescar care a suferit un accident grav.” Sc. 11 XII 65 p. 1 (din marinar + pescar)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marinár s. m., pl. marinári

marinár s. m., pl. marinári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARINÁR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporean. (~ pe o corabie.) 2. v. navigator.

MARINAR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporean. (~ pe o corabie.) 2. navigator, (înv.) înotător. (Un ~ încercat.)

arată toate definițiile

Intrare: marinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marinar
  • marinarul
  • marinaru‑
plural
  • marinari
  • marinarii
genitiv-dativ singular
  • marinar
  • marinarului
plural
  • marinari
  • marinarilor
vocativ singular
plural
Intrare: marinăr
marinăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mărinar
mărinar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mărinăr
mărinăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)