10 definiții pentru marda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARDÁ, mardale, s. f. (Reg.) Rămășiță dintr-o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preț; vechitură, lucru lipsit de valoare, bun de aruncat. – Din tc. marda.

MARDÁ, mardale, s. f. (Reg.) Rămășiță dintr-o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preț; vechitură, lucru lipsit de valoare, bun de aruncat. – Din tc. marda.

marda sf [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 95 / V: (rar) ~da / Pl: ~le / E: tc marda] 1 (Îrg) Obiect care se dă în plus la o vânzare. 2 Lucru lipsit de valoare. 3 Marfa degradată sau învechită, care se vinde sub preț Si: sold. 4 (Îrg) Parte de mică valoare sau nefolositoare rămasă în urma prelucrării, a fabricării etc. unui produs Si: deșeu. 5 (Reg; gmț) Fete multe și mici venite la horă.

MARDÁ, mardale, s. f. (Regional) Rămășiță dintr-o marfă proastă, învechită, care nu se mai poate vinde; lucru de aruncat, vechitură. Cu asemenea marda.. îndrăznim să ne mai lăudăm? M. I. CARAGIALE, C. 23. Bănuiam că între atîtea mardale de tipar... se găsește poate ceva interesant. CARAGIALE, O. III 197.

mardà f. lucru netrebnic, lepădătură. [Turc. MARDA, ce se cere peste preț].

mardá f. (turc. marda, ceĭa ce se cere peste valoarea unuĭ lucru; ngr. mardás, fraudă). Fam. Lucru prost, lepădătură. V. furda.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mardá (reg.) s. f., art. mardáua, g.-d. art. mardálei; pl. mardále, art. mardálele

mardá s. f., art. mardáua, g.-d. art. mardálei, pl. mardále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARDÁ s. v. deșeu, rest, sold.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mardá (mardále), s. f. – Rămășită, rebut, lucru fără valoare. Tc. marda „suprapreț” (Șeineanu, II, 249), cf. var. ngr. μαρδᾶς, alb. marda. Tiktin se îndoiește de etimonul propus de Șeineanu, considerînd evoluția semantică dificilă; aceasta se explică în lumina ngr., care înseamnă „înșelăciune” sau „preț exagerat pentru un lucru fără valoare”. – Der. mardalîc, s. n. (înv., sold, rest).

Intrare: marda
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marda
  • mardaua
plural
  • mardale
  • mardalele
genitiv-dativ singular
  • mardale
  • mardalei
plural
  • mardale
  • mardalelor
vocativ singular
plural

marda

  • 1. regional Rămășiță dintr-o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preț; lucru lipsit de valoare, bun de aruncat.
    exemple
    • Cu asemenea marda... îndrăznim să ne mai lăudăm? M. I. CARAGIALE, C. 23.
      surse: DLRLC
    • Bănuiam că între atîtea mardale de tipar... se găsește poate ceva interesant. CARAGIALE, O. III 197.
      surse: DLRLC

etimologie: