14 definiții pentru marcasit marcasită marcassită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCASÍT subst. (Mineral.) Sulfură de fier naturală, cristalizată, care la temperaturi înalte se transformă în pirită. Cf. costinescu. Această sulfură se află în abundență in natură, unde se prezenteazâ sub două stări fizice deosebite: a) pirita. . . și b) marcassita, care cristalizează în prisme romboidale. PONI, CH. 227, cf. CANTUNIARI, M. 104. – Și: marcasítă (scris și: marcassită) s. f. ALEXI, W., CANTUNIARI, L. M. 104, 120. – Din fr. marcassite, germ. Markasit.

MARCASÍT, marcasite, s. n. Bisulfură naturală de fier, galbenă-verzuie, cristalizată în sistemul rombic și utilizată la fabricarea acidului sulfuric sau ca piatră prețioasă. – Din fr. marcassite, germ. Markasit.

marcasit s [At: COSTINESCU / V: (S și: marcassită) sfi / E: fr marcassite, ger Markasit] (Min) Sulfură de fier naturală, cristalizată, care la temperaturi înalte se transformă în pirită.

MARCASÍT, marcasite, s. n. Sulfură naturală de fier, galbenă-verzuie, cristalizată și cu luciu metalic. – Din fr. marcassite, germ. Markasit.

MARCASÍT s. n. Sulfura de fier naturală, cristalizată în sistemul rombic, fărîmicioasă, de culoare galben- verzuie și cu luciu metalic; la temperatură înaltă se transformă în pirită.

MARCASÍT s.n. Sulfură naturală de fier de culoare galbenă-verzuie și cu luciu metalic. [< fr. marcassite, germ. Markasit].

MARCASÍT s. n. sulfură naturală de fier, galbenă-verzuie și cu luciu metalic, în bijuterie. (< fr. marcassite, germ. Markasit)

*marcasítă f., pl. e (fr. marcassite, d. ar. markašitha; ngr. markási). Min. Bisulfură naturală de fer (Fe S2), numită și pirită albă, care e o peatră galbenă ca auru și care se întrebuințează în gĭuvaĭergerie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

marcasită, (engl.= marcasite) FeS2, s. rombic. În România, se întâlnește în mineralizațiile de sulfuri asociate ș. crist. (Crucea, Valea lui Stan etc.), bana- titelor (Dognecea), mineralizațiilor hidrotermale legate de eruptivul neogen (Ilba, Herja, Roșia Montană etc.). (G.P.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARCASÍT (< fr., germ.) s. n. Bisulfură naturală de fier, cristalizată în sistemul rombic. Este asemănător cu pirita, dar apare frecvent sub formă de concrețiuni în agregate radiare, mase reniforme, cruste etc.; se utilizează la fabricarea acidului sulfuric. Unele forme cristalizate sunt folosite ca pietre semiprețioase.

Intrare: marcasit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcasit
  • marcasitul
  • marcasitu‑
plural
  • marcasite
  • marcasitele
genitiv-dativ singular
  • marcasit
  • marcasitului
plural
  • marcasite
  • marcasitelor
vocativ singular
plural
marcasită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
marcassită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marcasit marcasită marcassită

  • 1. Bisulfură naturală de fier, galbenă-verzuie, cristalizată în sistemul rombic și utilizată la fabricarea acidului sulfuric sau ca piatră prețioasă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: