13 definiții pentru marasm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marasm sn [At: VASICI, M. I, 143/2 / V: (înv) sf / E: ngr μαρασμός, fr marasme, ger Marasmus] (Liv) 1 Stare de slăbiciune extremă a organismului Si: epuizare, extenuare, sfârșeală. 2 (Pex) Decădere morală.

MARÁSM s. n. 1. Decădere morală și spirituală. 2. Stare de stagnare a unei activități generale (economice, sociale etc.) 3. (Med.) Formă gravă de denutriție manifestată prin slăbire extremă. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus.

MARÁSM s. n. (Livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus.

MARÁSM s. n. Epuizare morală, demoralizare, descurajare; decădere. Admirase o pereche de asemenea pui hîrjonindu-se și încercîndu-și elastic puterile tinere, fără să sufere încă de marasmul captivității. C. PETRESCU, C. V. 15. Zadarnic singur, cîteodată, pentru-a scăpa de-al meu marasm încerc să cred că este astfel și să mă pierd cu ochii-n soare. MACEDONSKI, O. I 98.

MARÁSM s.n. 1. Demoralizare; decădere spirituală; stare de stagnare. 2. Stare generală proastă a organismului. [< fr. marasme, cf. gr. marasmos < marainein – a se veșteji].

MARÁSM s. n. 1. demoralizare, decădere morală, descurajare. ◊ stare de stagnare, de criză (economică, politică, socială etc.). 2. epuizare fizică, stare generală proastă a organismului. (< fr. marasme, gr. marasmos)

MARÁSM n. 1) Stare de slăbire extremă a organismului; extenuare fizică. 2) Stare de epuizare morală și spirituală; demoralizare. /<fr. marasme, ngr. marasmos, germ. Marasmus

marasm n. Med. slăbiciune extremă, lâncezeală.

*marázm n., pl. urĭ (vgr. marasmós, d. maraíno, veștejesc, slăbesc. V. amarant). Topire pe picĭoare, lîncezeală, consumpțiune, perderea puterilor fizice și morale din cauza uneĭ adîncĭ întristărĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARÁSM s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire.

marasm s. v. DEMORALIZARE. DEPRESIUNE. DEPRIMARE. DESCURAJARE. EPUIZARE. EXTENUARE. ISTOVEALĂ. ISTOVIRE. SECĂTUIRE. SFÎRȘEALĂ. SLĂBICIUNE. SLEIRE. SURMENAJ. SURMENARE. VLĂGUIRE.

Intrare: marasm
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marasm
  • marasmul
  • marasmu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • marasm
  • marasmului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)