15 definiții pentru marșandă

din care

Explicative DEX

MARȘANDĂ, marșande, s. f. (Înv.) Patroană a unui magazin de mode. – Din fr. marchande [de modes].

marșandă sf [At: PR. DRAM. 254 / V: ~ntă / Pl: ~de / E: fr marchande] (Înv) Patroană a unui magazin de modă Vz modistă.

MARȘANDĂ, marșande, s. f. (Franțuzism înv.) Patroană a unui magazin de mode. – Din fr. marchande [de modes].

MARȘANDĂ, marșande, s. f. (Franțuzism învechit) Patroana unui atelier luxos de rochii și pălării pentru femei. V. modistă. Vai de mine! zice marșanda. Cum strîmtă? e destul de comodă. CARAGIALE, O. II 99. Printre toate gătelile încărcate și împestrițate ce lipscanii și marșandele din București vînd cocoanelor de țeară drept marfă de Paris, zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 385.

MARȘANDĂ s.f. (Rar) Patroana unui magazin de mode. V. modistă. [< fr. marchande].

marșandă f. modistă (= fr. marchande).

*marșándă f., pl. e (fr. marchande [de modes], fem. d. marchand, negustor. V. marchidan). Sec. 19. Modistă.

ex-marșandă sf [At: CARAGIALE, O. VI, 209 / Pl: ~de / E: ns cf fr marchande] (Înv) Fostă modistă.

marșantă sf vz marșandă

Ortografice DOOM

marșandă (înv.) s. f., g.-d. art. marșandei; pl. marșande

marșandă (înv.) s. f., g.-d. art. marșandei; pl. marșande

marșandă s. f., g.-d. art. marșandei; pl. marșande

Etimologice

marșandă (marșande), s. f. – Modistă, femeie care ține un magazin de modă. Fr. marchande (de modes). Sec. XIX, înv.

Tezaur

MARȘÁNDĂ s. f. (Învechit) Patroană a unui magazin de mode. V. m o d i s t ă. Se duce. . . la o marșandă, îi puse boneta în cap. PR. DRAM. 254. Leafa o ține numai ca să nutrească amorașele sale cu fetele de pe la marșande. FILIMON, O. I, 372. Stăpîna casei, care e marșandă, „robes et confections”, îmi deslușește că toate casele de pe strada aceasta sînt așa. CARAGIALE, M. 102. Gătelile încărcate și împiestrițate ce lipscanii și marșandele din București vînd cocoanelor de țară, drept marfă de Paris. ODOBESCU, S. I, 385. Unele pălării sînt. . . scumpe foc, așa cum se și cuvine să le vîndă cele două vestite marșante de modă. MACEDONSKI, O. III, 38. Se găteau după ultimele instrucții ale marșandei și coaforului. IORGA, L. II, 49. Aducea stăpînă-și de la marșanda de mode o rochie galbenă cu volane și dantelă verzuie. CAMIL PETRESCU, O. II, 556. - Pl.: marșande. - Și: marșantă s. f. – Din fr. marchande.

MARȘÁNTĂ s. f. v. marșandă.

Intrare: marșandă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marșandă
  • marșanda
plural
  • marșande
  • marșandele
genitiv-dativ singular
  • marșande
  • marșandei
plural
  • marșande
  • marșandelor
vocativ singular
  • marșandă
  • marșando
plural
  • marșandelor
marșantă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marșandă, marșandesubstantiv feminin

  • 1. învechit Patroană a unui magazin de mode. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Vai de mine! zice marșanda. Cum strîmtă? e destul de comodă. CARAGIALE, O. II 99. DLRLC
    • format_quote Printre toate gătelile încărcate și împestrițate ce lipscanii și marșandele din București vînd cocoanelor de țeară drept marfă de Paris, zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 385. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.