13 definiții pentru marșandă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARȘÁNDĂ s. f. (Învechit) Patroană a unui magazin de mode. V. m o d i s t ă. Se duce. . . la o marșandă, îi puse boneta în cap. PR. DRAM. 254. Leafa o ține numai ca să nutrească amorașele sale cu fetele de pe la marșande. FILIMON, O. I, 372. Stăpîna casei, care e marșandă, „robes et confections”, îmi deslușește că toate casele de pe strada aceasta sînt așa. CARAGIALE, M. 102. Gătelile încărcate și împiestrițate ce lipscanii și marșandele din București vînd cocoanelor de țară, drept marfă de Paris. ODOBESCU, S. I, 385. Unele pălării sînt. . . scumpe foc, așa cum se și cuvine să le vîndă cele două vestite marșante de modă. MACEDONSKI, O. III, 38. Se găteau după ultimele instrucții ale marșandei și coaforului. IORGA, L. II, 49. Aducea stăpînă-și de la marșanda de mode o rochie galbenă cu volane și dantelă verzuie. CAMIL PETRESCU, O. II, 556. - Pl.: marșande. - Și: marșantă s. f. – Din fr. marchande.

MARȘÁNDĂ, marșande, s. f. (Înv.) Patroană a unui magazin de mode. – Din fr. marchande [de modes].

marșandă sf [At: PR. DRAM. 254 / V: ~ntă / Pl: ~de / E: fr marchande] (Înv) Patroană a unui magazin de modă Vz modistă.

MARȘÁNDĂ, marșande, s. f. (Franțuzism înv.) Patroană a unui magazin de mode. – Din fr. marchande [de modes].

MARȘÁNDĂ, marșande, s. f. (Franțuzism învechit) Patroana unui atelier luxos de rochii și pălării pentru femei. V. modistă. Vai de mine! zice marșanda. Cum strîmtă? e destul de comodă. CARAGIALE, O. II 99. Printre toate gătelile încărcate și împestrițate ce lipscanii și marșandele din București vînd cocoanelor de țeară drept marfă de Paris, zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 385.

MARȘÁNDĂ s.f. (Rar) Patroana unui magazin de mode. V. modistă. [< fr. marchande].

marșandă f. modistă (= fr. marchande).

*marșándă f., pl. e (fr. marchande [de modes], fem. d. marchand, negustor. V. marchidan). Sec. 19. Modistă.

ex-marșandă sf [At: CARAGIALE, O. VI, 209 / Pl: ~de / E: ns cf fr marchande] (Înv) Fostă modistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marșándă (înv.) s. f., g.-d. art. marșándei; pl. marșánde

marșándă s. f., g.-d. art. marșándei; pl. marșánde


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

marșándă (marșánde), s. f. – Modistă, femeie care ține un magazin de modă. Fr. marchande (de modes). Sec. XIX, înv.

Intrare: marșandă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marșandă
  • marșanda
plural
  • marșande
  • marșandele
genitiv-dativ singular
  • marșande
  • marșandei
plural
  • marșande
  • marșandelor
vocativ singular
  • marșandă
  • marșando
plural
  • marșandelor

marșandă

  • 1. învechit Patroană a unui magazin de mode.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vai de mine! zice marșanda. Cum strîmtă? e destul de comodă. CARAGIALE, O. II 99.
      surse: DLRLC
    • Printre toate gătelile încărcate și împestrițate ce lipscanii și marșandele din București vînd cocoanelor de țeară drept marfă de Paris, zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 385.
      surse: DLRLC

etimologie: