MARȘÁNDĂ s. f. (Învechit) Patroană a unui magazin de mode. V. m o d i s t ă. Se duce. . . la o marșandă, îi puse boneta în cap. PR. DRAM. 254. Leafa o ține numai ca să nutrească amorașele sale cu fetele de pe la marșande. FILIMON, O. I, 372. Stăpîna casei, care e marșandă, „robes et confections”, îmi deslușește că toate casele de pe strada aceasta sînt așa. CARAGIALE, M. 102. Gătelile încărcate și împiestrițate ce lipscanii și marșandele din București vînd cocoanelor de țară, drept marfă de Paris. ODOBESCU, S. I, 385. Unele pălării sînt. . . scumpe foc, așa cum se și cuvine să le vîndă cele două vestite marșante de modă. MACEDONSKI, O. III, 38. Se găteau după ultimele instrucții ale marșandei și coaforului. IORGA, L. II, 49. Aducea stăpînă-și de la marșanda de mode o rochie galbenă cu volane și dantelă verzuie. CAMIL PETRESCU, O. II, 556. - Pl.: marșande. - Și: marșantă s. f. – Din fr. marchande.