14 definiții pentru mantou

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANTOU, mantouri, s. n. Palton sau pardesiu femeiesc. – Din fr. manteau.

MANTOU, mantouri, s. n. Palton sau pardesiu femeiesc. – Din fr. manteau.

mantou sn [At: CĂLINESCU, S. 7 / V: (rar) manto / Pl: ~uri / E: fr manteau] 1 Palton sau pardesiu femeiesc. 2 Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei, pentru a micșora înălțimea portalului.

MANTOU, mantouri, s. n. (Franțuzism) Palton de damă. Mantou de astrahan.

MANTOU s.n. 1. Haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (Herald.) Ornament exterior al unei steme, format dintr-o draperie de hermină. [< fr. manteau].

MANTOU s. n. 1. haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. perdea de pluș în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (herald.) ornament exterior al unei steme, dintr-o draperie de hermină. (< fr. manteau)

MANTOU ~ri n. Palton sau pardesiu pentru femei. /<fr. manteau

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mantou (rar) s. n., art. mantoul; pl. mantouri

mantou s. n., art. mantoul; pl. mantouri

mantou s. n., art. mantoul; pl. mantouri

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Manto, fiica prorocului Tiresias. După cucerirea cetății Thebae de către epigoni, Manto și-a însoțit tatăl, bătrîn și orb, în probegie către Delphi. Tiresias n-a apucat să ajungă însă acolo, căci a murit pe drum. Manto, în schimb, s-a stabilit la Delphi, unde a studiat multă vreme arta prorocirilor. Cu zeul Apollo a avut un fiu, Mopsus, vestit și el, la rîndul lui, ca proroc (v. și Mopsus).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANTÓU s. n. 1. Palton sau pardesiu femeiesc. Una din femeile din șir, îmbrăcată într-un mantou de leopard veritabil. . . , formulă această întrebare surprinzătoare. CĂLINESCU, S. 7. 2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei, pentru a micșora înălțimea portalului. Cf. SCL 1960, 39.- - Pl.: mantouri. – Și: (1, rar) mantó s. n. BL III, 23. – Din fr. manteau.

Intrare: mantou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mantou
  • mantoul
  • mantou‑
plural
  • mantouri
  • mantourile
genitiv-dativ singular
  • mantou
  • mantoului
plural
  • mantouri
  • mantourilor
vocativ singular
plural
manto
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mantou, mantourisubstantiv neutru

  • 1. Palton sau pardesiu femeiesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mantou de astrahan. DLRLC
  • 2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. DN
  • 3. heraldică Ornament exterior al unei steme, format dintr-o draperie de hermină. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.