MANTÓU s. n. 1. Palton sau pardesiu femeiesc. Una din femeile din șir, îmbrăcată într-un mantou de leopard veritabil. . . , formulă această întrebare surprinzătoare. CĂLINESCU, S. 7. 2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei, pentru a micșora înălțimea portalului. Cf. SCL 1960, 39.- - Pl.: mantouri. – Și: (1, rar) mantó s. n. BL III, 23. – Din fr. manteau.