10 definiții pentru mansup

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANSÚP, mansupuri, s. n. (Înv.) Funcție, dregătorie, slujbă. – Din tc. mansıp.

MANSÚP, mansupuri, s. n. (Înv.) Funcție, dregătorie, slujbă. – Din tc. mansıp.

mansup sn [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. IV, 161/29 / V: ~sip, ~sep / Pl: ~uri / E: tc mansup, mansip] (Tcî) Funcție înaltă.

MANSÚP, mansupuri, s. n. (Învechit) Dregătorie, funcție, slujbă. Le arăta a sa bunăvoință și a sa încredere dîndu-le mansupuri și întrebuințîndu-i ca slujbași. ODOBESCU, S. A. 127. Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman și viu să cer domniei-tale ca să iau acest mansup. FILIMON, C. 137.

mansup n. funcțiune înaltă boierească (în epoca fanariotă): îl rog să te puie la vreun mansup FIL. [Turc. MANSUP].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mansup (înv.) s. n., pl. mansupuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANSÚP s. v. funcție, post, serviciu, slujbă.

mansup s. v. FUNCȚIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mansúp (mansúpuri), s. n. – Însărcinare, serviciu. Tc. mansup (Șeineanu, 246; Ronzevalle 165), cf. ngr. μανσούπι, sb. mansub. Sec. XVIII, înv.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANSUP s. n. (Turcism învechit) Slujbă, funcție, demnitate (înaltă). Serascher-Pașa. . . s-au sculat de s-au dus la mansupul lui la Niș (începutul sec. XVIII), MAG. IST. IV, 161/29. Iar cei streini sta în laturi de mansipuri, că nu pute încăpe de Cupărești și de neamul lui. NECULCE, L. 171. La puternica aceasta împărăție, este și mansup deosebit sau dregătorie. . . orînduitâ numai pentru a scrie tevarihurile împăraților. VĂCĂRESCU, IST. 246. Sînt ș-alte mansupuri multe, De nu pot să-mi vie aminte (sfîrșitul sec. XVIII). GCR II, 106/2, cf. ZILOT, CRON. 69. Cinurile și mansupurile toate ce să da mai nainte dup[ă] cuviință. . . le vindea toate pe bani (a. 1821). IORGA, S. D. XI, 195. Viu să cer ajutorul domniei tale, ca să iau acest mansup. FILIMON, O. I, 168, cf. 127. Împărăția le arăta a sa bunăvoință și a sa încredere, dîndu-le mansupuri și întrebuințîndu-i ca slujbași ai bisericei. ODOBESCU, S. I, 122, cf. 313. - Pl.: mansupuri. – Și: mansip, mansép (TDRG). s. n. – Din tc. mansup, mansip.

Intrare: mansup
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mansup
  • mansupul
  • mansupu‑
plural
  • mansupuri
  • mansupurile
genitiv-dativ singular
  • mansup
  • mansupului
plural
  • mansupuri
  • mansupurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mansup, mansupurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Dregătorie, funcție, post, serviciu, slujbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Le arăta a sa bunăvoință și a sa încredere dîndu-le mansupuri și întrebuințîndu-i ca slujbași. ODOBESCU, S. A. 127. DLRLC
    • format_quote Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman și viu să cer domniei-tale ca să iau acest mansup. FILIMON, C. 137. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.