9 definiții pentru mansup


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANSÚP, mansupuri, s. n. (Înv.) Funcție, dregătorie, slujbă. – Din tc. mansıp.

MANSÚP, mansupuri, s. n. (Înv.) Funcție, dregătorie, slujbă. – Din tc. mansıp.

mansup sn [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. IV, 161/29 / V: ~sip, ~sep / Pl: ~uri / E: tc mansup, mansip] (Tcî) Funcție înaltă.

MANSÚP, mansupuri, s. n. (Învechit) Dregătorie, funcție, slujbă. Le arăta a sa bunăvoință și a sa încredere dîndu-le mansupuri și întrebuințîndu-i ca slujbași. ODOBESCU, S. A. 127. Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman și viu să cer domniei-tale ca să iau acest mansup. FILIMON, C. 137.

mansup n. funcțiune înaltă boierească (în epoca fanariotă): îl rog să te puie la vreun mansup FIL. [Turc. MANSUP].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mansúp (înv.) s. n., pl. mansúpuri

mansúp s. n., pl. mansúpuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANSÚP s. v. funcție, post, serviciu, slujbă.

mansup s. v. FUNCȚIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mansúp (mansúpuri), s. n. – Însărcinare, serviciu. Tc. mansup (Șeineanu, 246; Ronzevalle 165), cf. ngr. μανσούπι, sb. mansub. Sec. XVIII, înv.

Intrare: mansup
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mansup
  • mansupul
  • mansupu‑
plural
  • mansupuri
  • mansupurile
genitiv-dativ singular
  • mansup
  • mansupului
plural
  • mansupuri
  • mansupurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mansup

etimologie: