MANSUP, mansupuri, s. n. (Învechit) Dregătorie, funcție, slujbă. Le arăta a sa bunăvoință și a sa încredere dîndu-le mansupuri și întrebuințîndu-i ca slujbași. ODOBESCU, S. A. 127. Am auzit că s-a mazilit ispravnicul de Teleorman și viu să cer domniei-tale ca să iau acest mansup. FILIMON, C. 137.