manometru sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~re / E: fr manomètre] 1 Instrument de măsurat presiunea unui gaz sau a unui lichid în stare de vapori dintr-un spațiu închis. 2 (Îs) ~ cu mercur Instrument de măsurare a presiunii atmosferice Vz barometru.

MANOMETRU, manometre, s. n. Instrument cu care se măsoară presiunea unui fluid (lichid, gaz) dintr-un spațiu închis sau din atmosferă, ori diferența de presiune a două gaze închise în vase diferite.

MANOMETRU s.n. Aparat folosit pentru măsurarea presiunii lichidelor sau a gazelor dintr-un spațiu închis sau a diferențelor de presiune a două gaze închise în vase diferite. [< fr. manomètre, cf. gr. manos – puțin dens, metron – măsură].

MANOMETRU s. n. instrument folosit în manometrie; presiometru. (< fr. manomètre)

MANOMETRU ~e n. Instrument pentru măsurarea presiunii fluidelor aflate în recipiente închise. /<fr. manometre

*manométru n., pl. e (format de Francezu Varignon [1654-1722]¹ d. vgr. manós, supțire, rar, nu dens, și métron, măsură). Aparat de măsurat tensiunea (forța elastică) a unuĭ gaz (a aburuluĭ).^[1]

manometru (desp. -me-tru) s. n., art. manometrul; pl. manometre

manometru (-me-tru) s. n., art. manometrul; pl. manometre

manometru s. n. (sil. -tru), art. manometrul; pl. manometre

manometru, pl. manometre

manometru, -tre.

MANO- „densitate, presiune”. ◊ gr. manos „subțire, puțin dens” > fr. mano-, germ. id., engl. id. > rom. mano-. □ ~graf (v. -graf), s. n., manometru înregistrator; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tehnică a măsurării presiunii fluidelor cu ajutorul manometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru măsurarea presiunii lichidelor sau a gazelor dintr-un spațiu închis; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., manometru prevăzut cu un termometru înregistrator; ~termometru (v. termo-, v. -metru₁), s. n., manometru înzestrat cu o scară de temperatură.

MANOMÉTRU (< fr. {i}; {s} gr. manos „rarefiat” + metron „măsură”) s. n. Instrument de măsură a presiunii fluidelor sau a diferenței de presiune, bazat pe deformarea unei piese elastice, pe diferența de nivel a unei coloane de lichid (mercur, alcool, apă etc.), într-un tub de sticlă (adesea în formă de U), pe modificarea conductibilității electrice sau termice a gazelor etc. M. sunt folosite și în medicină pentru măsurarea presiunii arteriale sau intracardiace, a presiunii lichidului cefalorahidian etc.

MANOMETRU DE VID s. v. vacuummetru.

MANOMETRU s. n. Instrument de măsurat presiunea unui gaz sau a unui lichid în stare de vapori dintr-un spațiu închis. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Manometrele servesc pentru a măsura presiunea la care se află un gaz. PONI, F. 79, cf. BARCIANU, ALEXI, W., NICA, L. VAM. Aparatul de sudat autogen se compune din: rezervor.. . , butelie de oxigen, manometru. IOANOVICI, TEHN. 163. Acetilena se eliberează și se poate întrebuința trecînd-o printr-un manometru de reducție. ORBONAȘ, MEC. 395. Manometrele. . . și orice alte dispozitive de control. . . vor fi întotdeauna în stare de funcționare. PREV. ACCID. 7. Manometrele sînt aparate ce servesc la măsurarea presiunii gazelor. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 168, cf. V. ROM. august 1960, 83. ◊ Manometru cu mercur = instrument de măsurare a presiunii atmosferice. V. barometru. – Pl.: manometre. – Din fr. manomètre.