MANOMETRU s. n. Instrument de măsurat presiunea unui gaz sau a unui lichid în stare de vapori dintr-un spațiu închis. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Manometrele servesc pentru a măsura presiunea la care se află un gaz. PONI, F. 79, cf. BARCIANU, ALEXI, W., NICA, L. VAM. Aparatul de sudat autogen se compune din: rezervor.. . , butelie de oxigen, manometru. IOANOVICI, TEHN. 163. Acetilena se eliberează și se poate întrebuința trecînd-o printr-un manometru de reducție. ORBONAȘ, MEC. 395. Manometrele. . . și orice alte dispozitive de control. . . vor fi întotdeauna în stare de funcționare. PREV. ACCID. 7. Manometrele sînt aparate ce servesc la măsurarea presiunii gazelor. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 168, cf. V. ROM. august 1960, 83. ◊ Manometru cu mercur = instrument de măsurare a presiunii atmosferice. V. barometru. – Pl.: manometre. – Din fr. manomètre.