2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANITÁRE, manitări, s. f. Acțiunea de a se manita.V. manita.

MANITÁRE, manitări, s. f. Acțiunea de a se manita.V. manita.

manitare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: manita] Alterare a vinului sub acțiunea unor bacterii specifice.

MANITÁRE s.f. Alterare a vinurilor provocată de bacterii specifice. [< manita].

MANITÁ, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

MANITÁ, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

manita vru [At: DEX – S / Pzi: ~tea / E: manită] (D. vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

MANITÁ vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manitáre s. f., g.-d. art. manitării

manitá vb., ind. prez. 3 sg. maniteáză

Intrare: manitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manitare
  • manitarea
plural
  • manitări
  • manitările
genitiv-dativ singular
  • manitări
  • manitării
plural
  • manitări
  • manitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: manita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manita
  • manitare
  • manitat
  • manitatu‑
  • manitând
  • manitându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • manitea
(să)
  • maniteze
  • manita
  • manită
  • manitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • manitea
(să)
  • maniteze
  • manitau
  • manita
  • manitaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manitare

  • 1. Acțiunea de a se manita; alterare a vinurilor provocată de bacterii specifice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi manita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

manita

  • 1. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • manită
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00