opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANITARE, manitări, s. f. Acțiunea de a se manita. – V. manita.

MANITARE, manitări, s. f. Acțiunea de a se manita. – V. manita.

manitare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: manita] Alterare a vinului sub acțiunea unor bacterii specifice.

MANITARE s.f. Alterare a vinurilor provocată de bacterii specifice. [< manita].

MANITA, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

MANITA, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

manita vru [At: DEX-S / Pzi: ~tează / E: manită] (D. vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

MANITA vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

manitare s. f., g.-d. art. manitării

manita vb., ind. prez. 3 sg. manitează

Intrare: manitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manitare
  • manitarea
plural
  • manitări
  • manitările
genitiv-dativ singular
  • manitări
  • manitării
plural
  • manitări
  • manitărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: manita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manita
  • manitare
  • manitat
  • manitatu‑
  • manitând
  • manitându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • manitează
 (să)
  • maniteze
  • manita
  • manită
  • manitase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • manitează
 (să)
  • maniteze
  • manitau
  • manitară
  • manitaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manitare, manitărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se manita; alterare a vinurilor provocată de bacterii specifice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi manita DEX '09 DEX '98 DN

manitaverb

  • 1. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • manită DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.