13 definiții pentru maniabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIABIL, -Ă adj. (Rar) 1. (Despre mecanisme, sisteme tehnice etc.) Care poate fi mînuit (cu ușurință). Cf. NEGULICI, COSTINESCU, ALEXI, W. Avionul construit de Vlaicu era foarte maniabil. CONTEMP. 1953, nr. 361, 5/6. 2. F i g. (Despre persoane) Docil, blînd, conciliabil. - Pronunțat: -ni-a-. – Pl.: maniabili,-e. – Din fr. maniable.

MANIÁBIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Livr.) Care este ușor de mânuit. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniable.

MANIÁBIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Livr.) Care este ușor de mânuit. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniable.

maniabil, ~ă a [At: NEGULICI / P: ~ni-a- / Pl: ~i, ~e / E: fr maniable] (Rar) 1 (D. mecanisme, sisteme tehnice etc.) Care poate fi mânuit cu ușurință. 2 (D. oameni) Docil.

MANIÁBIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Franțuzism) Ușor de mînuit. Avionul construit de Vlaicu era foarte maniabil, în special datorită inovației pe care el a adus-o aparatului prin situarea comenzilor în față. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 5/6. – Pronunțat: -ni-a-.

MANIÁBIL, -Ă adj. 1. (Despre mecanisme) Ușor de mânuit. 2. (Despre oameni) Docil, blând, conciliabil. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. maniable].

MANIÁBIL, -Ă adj. 1. ușor de mânuit. 2. (despre oameni) docil, conciliabil. (< fr. maniable)

MANIÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care poate fi ușor mânuit. [Sil. -ni-a-] /<fr. maniable

*maniábil, -ă adj. (fr. maniable). Care se poate mania (mînui) ușor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maniábil (livr.) (-ni-a-) adj. m., pl. maniábili; f. maniábilă, pl. maniábile

maniábil adj. m. (sil. -ni-a-), pl. maniábili; f. sg. maniábilă, pl. maniábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANIÁBIL adj. v. manevrabil.[1]

  1. În original, probabil incorect: MAMÁBIL. cata
Intrare: maniabil
maniabil adjectiv
  • silabație: ma-ni-a-bil info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maniabil
  • maniabilul
  • maniabilu‑
  • maniabilă
  • maniabila
plural
  • maniabili
  • maniabilii
  • maniabile
  • maniabilele
genitiv-dativ singular
  • maniabil
  • maniabilului
  • maniabile
  • maniabilei
plural
  • maniabili
  • maniabililor
  • maniabile
  • maniabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maniabil

  • 1. livresc Care este ușor de mânuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: manevrabil attach_file un exemplu
    exemple
    • Avionul construit de Vlaicu era foarte maniabil, în special datorită inovației pe care el a adus-o aparatului prin situarea comenzilor în față. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 5/6.
      surse: DLRLC
  • 2. Despre oameni:

etimologie: