11 definiții pentru manetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANÉTĂ s. f. Mică pîrghie de mînă cu care se declanșează, se pune în funcțiune, se oprește etc. un mecanism sau un dispozitiv. Comanda mașinii se face cu ajutorul manetei. IOANOVICI, TEHN. 332, cf. 171, 294. Un dispozitiv de zăvorîre al unei manete de comandă de la un ambreiaj. SOARE, MAȘ. 187. Presiunea se reglează cu manete speciale. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 140. Mașina se oprește cu ajutorul manetei... producínd asupra șaibei.. . efect de frînă pentru oprirea fusului. id. FiL. 300. - Pl.: manete. – Din fr. manette.

MANÉTĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette.

MANÉTĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette.

mane sf [At: IOANOVICI, TEHN. 332 / Pl: ~te / E: fr manette] Pârghie mică de mână, cu care se pune în funcțiune, se oprește etc. un mecanism sau un dispozitiv.

MANÉTĂ, manete, s. f. Mică pîrghie de mînă, cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.

MANÉTĂ s.f. Pârghie mică de mână, cu care se pornește, se mișcă sau se oprește un motor, un robinet etc.; manelă. [< fr. manette].

MANÉTĂ s. f. pârghie mică, cu care se acționează manual un mecanism de comandă, de reglare etc. (< fr. manette)

MANÉTĂ ~e f. Pârghie mică folosită la declanșarea, oprirea și manevrarea manuală a unui mecanism sau instalații. /<fr. manette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manétă s. f., g.-d. art. manétei; pl. manéte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MANETA DE ADMISIE A GAZELOR ÎN MOTOR mică pârghie de comandă care servește la modificarea turației motorului.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

manetă, manete s. f. penis în erecție.

Intrare: manetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mane
  • maneta
plural
  • manete
  • manetele
genitiv-dativ singular
  • manete
  • manetei
plural
  • manete
  • manetelor
vocativ singular
plural

manetă

  • 1. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: manelă

etimologie: