MANÉTĂ s. f. Mică pîrghie de mînă cu care se declanșează, se pune în funcțiune, se oprește etc. un mecanism sau un dispozitiv. Comanda mașinii se face cu ajutorul manetei. IOANOVICI, TEHN. 332, cf. 171, 294. Un dispozitiv de zăvorîre al unei manete de comandă de la un ambreiaj. SOARE, MAȘ. 187. Presiunea se reglează cu manete speciale. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 140. Mașina se oprește cu ajutorul manetei... producínd asupra șaibei.. . efect de frînă pentru oprirea fusului. id. FiL. 300. - Pl.: manete. – Din fr. manette.