3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin.

MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin.

mandri sf [At: NOM. MIN. I, 101 / V: mandrin sn / Pl: ~ne / E: fr mandrin] (Teh) 1 Dispozitiv în care se fixează o piesă de prelucrat. 2 Unealtă cu ajutorul căreia se face prelucrarea unei piese. 3 Aparat pentru fixarea etanșă. 4-5 Dorn (1-2). 6 Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.

MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. Dispozitiv pentru fixarea unei piese de prelucrat sau a uneltelor cu care se face prelucrarea. Mandrină universală de strung.

MANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)

MANDRÍNĂ ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin[1]

  1. Var. mandrin LauraGellner

MANDRÍN s. n. v. mandrină.

MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.

MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.

mandrina vt [At: DLR / Pzi: ~nez / E: fr mandriner] (Teh) 1 A îmbina etanș o țeavă cu o placă, cu ajutorul unei mandrine, 2 A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu mandrina (5).

MANDRÍN, mandrine, s. n. (Tehn.) Dorn.

MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. A îmbina, cu ajutorul mandrinei de lărgit, o țeavă cu o placă perforată pentru a realiza o încheietură etanșă.

MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin].

MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].

MANDRÍN s. n. 1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ◊ unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. 2. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. (< fr. mandrin)

MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne

mandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríne[1]

  1. Var. mandrin LauraGellner

mandrín (dorn) s. n., pl. mandríne

mandriná (a ~) vb., ind. prez. 3 mandrineáză

arată toate definițiile

Intrare: mandrină
mandrină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandri
  • mandrina
plural
  • mandrine
  • mandrinele
genitiv-dativ singular
  • mandrine
  • mandrinei
plural
  • mandrine
  • mandrinelor
vocativ singular
plural
mandrin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandrin
  • mandrinul
  • mandrinu‑
plural
  • mandrine
  • mandrinele
genitiv-dativ singular
  • mandrin
  • mandrinului
plural
  • mandrine
  • mandrinelor
vocativ singular
plural
Intrare: mandrin
mandrin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandrin
  • mandrinul
  • mandrinu‑
plural
  • mandrine
  • mandrinele
genitiv-dativ singular
  • mandrin
  • mandrinului
plural
  • mandrine
  • mandrinelor
vocativ singular
plural
mandrin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandrin
  • mandrinul
  • mandrinu‑
plural
  • mandrinuri
  • mandrinurile
genitiv-dativ singular
  • mandrin
  • mandrinului
plural
  • mandrinuri
  • mandrinurilor
vocativ singular
plural
mandrină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandri
  • mandrina
plural
  • mandrine
  • mandrinele
genitiv-dativ singular
  • mandrine
  • mandrinei
plural
  • mandrine
  • mandrinelor
vocativ singular
plural
Intrare: mandrina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mandrina
  • mandrinare
  • mandrinat
  • mandrinatu‑
  • mandrinând
  • mandrinându‑
singular plural
  • mandrinea
  • mandrinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mandrinez
(să)
  • mandrinez
  • mandrinam
  • mandrinai
  • mandrinasem
a II-a (tu)
  • mandrinezi
(să)
  • mandrinezi
  • mandrinai
  • mandrinași
  • mandrinaseși
a III-a (el, ea)
  • mandrinea
(să)
  • mandrineze
  • mandrina
  • mandrină
  • mandrinase
plural I (noi)
  • mandrinăm
(să)
  • mandrinăm
  • mandrinam
  • mandrinarăm
  • mandrinaserăm
  • mandrinasem
a II-a (voi)
  • mandrinați
(să)
  • mandrinați
  • mandrinați
  • mandrinarăți
  • mandrinaserăți
  • mandrinaseți
a III-a (ei, ele)
  • mandrinea
(să)
  • mandrineze
  • mandrinau
  • mandrina
  • mandrinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mandrină mandrin

  • 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Mandrină universală de strung.
      surse: DLRLC
  • 2. tehnică Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; priboi.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: dorn dudgeon priboi (s.n.)
  • 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • comentariu Conform DOOM2, sensul (1.) este s.f., iar sensul (2.) este s.n.
    surse: dexonline

etimologie:

mandrin mandrină

  • 1. tehnică Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice.
    surse: DLRLC DN sinonime: dorn priboi (s.n.)
    • 1.1. Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
      surse: DN
    • 1.2. Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor.
      surse: DN
  • 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor.
    surse: DN

etimologie:

mandrina

  • 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. tehnică A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: