6 definiții pentru mandrin mandrină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDRÍN, mandrine, s. n. (Tehn.) Dorn.

MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin].

MANDRÍN s. n. 1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ◊ unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. 2. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. (< fr. mandrin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mandrín (dorn) s. n., pl. mandríne

mandrín (dorn) s. n., pl. mandríne

Intrare: mandrin
mandrin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandrin
  • mandrinul
  • mandrinu‑
plural
  • mandrine
  • mandrinele
genitiv-dativ singular
  • mandrin
  • mandrinului
plural
  • mandrine
  • mandrinelor
vocativ singular
plural
mandrin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandrin
  • mandrinul
  • mandrinu‑
plural
  • mandrinuri
  • mandrinurile
genitiv-dativ singular
  • mandrin
  • mandrinului
plural
  • mandrinuri
  • mandrinurilor
vocativ singular
plural
mandrină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandri
  • mandrina
plural
  • mandrine
  • mandrinele
genitiv-dativ singular
  • mandrine
  • mandrinei
plural
  • mandrine
  • mandrinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mandrin mandrină

  • 1. tehnică Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice.
    surse: DLRLC DN sinonime: dorn priboi (s.n.)
    • 1.1. Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
      surse: DN
    • 1.2. Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor.
      surse: DN
  • 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor.
    surse: DN

etimologie: