15 definiții pentru mandră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁNDRĂ, mandre, s. f. (Reg.) Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra.

mandră1 sf [At: (a. 1787) FURNICĂ, ap. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ~re / E: ngr μάνδρα cf bg мандра, srb mandra] 1 (Reg) Stână de oi. 2 (Reg) îngrăditură făcută din stuf sau din nuiele, de-a curmezișul unei ape, pentru a înlesni prinderea, păstrarea etc. peștelui Vz horeț, juvelnic, zăton.

mandră2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~re / E: rrm man(d)ro] 1 (Ban; Trs) Mămăligă. 2 (Reg) Fel de mâncare preparat din pâine sau din mămăligă prăjită în grăsime Si: (reg) puricei.

MÁNDRĂ, mandre, s. f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor. – Din ngr. mándra.

MÁNDRĂ, mandre, s. f. Dispozitiv format din îngrădituri de nuiele sau de stuf, care se așază în apă pentru prinderea peștilor.

MÁNDRĂ ~e f. Îngrăditură de stuf sau de nuiele așezată în bălți pentru prinderea și păstrarea peștelui viu. /<ngr. mándra

1) mándră f., pl. e saŭ mendre (turc. bg. sîrb. mándra, stînă, mrom. „ocol de vite”, d. it. ngr. vgr. mándra. V. arhimandrit). Dun. de jos. Îngrăditură de păstrat peștele viŭ (coteț, horeț, juvelnic).

2) mándră f., pl. e saŭ mendre (cp. cu geandră). Ban. Mămăligă. Trans. vest. Pîne prăjită’n untură. Munt. Mold. Fig. Iron. A-țĭ face mendrele, a-țĭ face gustu, a te purta cum îțĭ place (de ex., furînd orĭ înșelînd).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mándră (reg.) s. f., g.-d. art. mándrei; pl. mándre

mándră s. f., g.-d. art. mándrei; pl. mándre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁNDRĂ s. v. mămăligă, ostreț, stână, târlă.

mandră s. v. MĂMĂLIGĂ. OSTREȚ. STÎNĂ. TÎRLĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221).


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANDRĂ1 s. f. (Regional) 1. Stînă de oi. Pentru mițe am întrebat pe Pavel si-mi spuse că au cuprins 4 mandre și socotesc că nu va ieși mai mult de 30 de povări (a. 1787). FURNICĂ, ap. PAPAHAGI, C. L., cf. BUDAI-DELEANu, DR. III, 1065. Tot mai are Costea, are. . . vreo cincizeci de cățelandre, Care păzesc pe la mandre. MAT. FOLK. 116. 2. Îngrăditură făcută din struf sau din nuiele, de-a curmezișul unei ape, pentru a înlesni prinderea, păstrarea etc. peștelui. V. zăton, horeț, juvelnic. Mandra se așază întotdeauna unde e un mic curent între prundoaieadică între insulele de stuf plutitoare, ANTIPA, P. 555. Mandră. . . este o închidere făcută din dopuri de stuf, avînd forma bobului de fasole, și care are de scop de a păstra peștele viu. id. ib. 569. - Pl.: mandre. – Din gr. μάνδρα. Cf. bg. мандра, scr. m a n d r a.

MANDRĂ2 s. f. 1. (Ban., Transilv.) Mămăligă. VICIU, GL., PRIBEAGUL, P. R. 78. Dragostea de fată mare, Ca și mandra din căldare, Cînd îi dai un pumn de sare Și ea gustu nu-și mai are. Com. din TIMIȘOARA, cf. CHEST. VIII 17/34. Culcuș de mandră. ALR I 1814/75, cf. 1814/69, 85, 87, ALR II 4102/76. 2. (Regional) Fel de mîncare preparat din pline sau din mămăligă prăjită în grăsime; (regional) puricei (Lupșa-Turda). Cf. VICIU, GL. Ne-a făcut o mandră și-am plecat la lucru. Com.din LUPȘA-TURDA. - Pl.: mandre. – Cf. țig. m a n (d) r o.

Intrare: mandră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandră
  • mandra
plural
  • mandre
  • mandrele
genitiv-dativ singular
  • mandre
  • mandrei
plural
  • mandre
  • mandrelor
vocativ singular
plural

mandră

  • 1. regional Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: