Definiția cu ID-ul 502371:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mandră (mandre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221).