10 definiții pentru mandata


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.

MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.

mandata vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr mandater] 1 (Rar) A da cuiva mandat (8). 2 (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani Cf mandat (3).

MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire Ia o sumă de bani) A decide, a dispune să se facă o plată; a ordonanța.

MANDATÁ vb. I. tr. A dispune, a ordonanța plătirea unei sume. ♦ A încredința cuiva un mandat; a împuternici. [< fr. mandater].

MANDATÁ vb. tr. 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)

*mandatéz v. tr. (d. mandat; fr. mandater). Înscriŭ pe un mandat (o sumă de plată).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mandatá (a ~) vb., ind. prez. 3 mandateáză

mandatá vb., ind. prez. 1 sg. mandatéz, 3 sg. și pl. mandateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANDATÁ vb. v. ordonanța.

Intrare: mandata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mandata
  • mandatare
  • mandatat
  • mandatatu‑
  • mandatând
  • mandatându‑
singular plural
  • mandatea
  • mandatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mandatez
(să)
  • mandatez
  • mandatam
  • mandatai
  • mandatasem
a II-a (tu)
  • mandatezi
(să)
  • mandatezi
  • mandatai
  • mandatași
  • mandataseși
a III-a (el, ea)
  • mandatea
(să)
  • mandateze
  • mandata
  • mandată
  • mandatase
plural I (noi)
  • mandatăm
(să)
  • mandatăm
  • mandatam
  • mandatarăm
  • mandataserăm
  • mandatasem
a II-a (voi)
  • mandatați
(să)
  • mandatați
  • mandatați
  • mandatarăți
  • mandataserăți
  • mandataseți
a III-a (ei, ele)
  • mandatea
(să)
  • mandateze
  • mandatau
  • mandata
  • mandataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mandata

  • 1. rar A ordonanța plata unei sume de bani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ordonanța
    • 1.1. A încredința cuiva un mandat.
      surse: DN sinonime: împuternici

etimologie: