8 definiții pentru manaf, Manaf   declinări

MANÁF, manafi, s. m. (Turcism învechit) Soldat turc.

MANÁF, manafi, s. m. (Turcism înv.) Soldat turc. – Tc. manav.

manáf (manáfi), s. m.1. Soldat turc din trupele neregulate ale șefului rebel Manav Ibrahim (1802). – 2. Sălbatic, fiară. Tc. manav „postăvar” (Șeineanu, III, 75). Sec. XIX, înv.

manáf m. (turc. manav, vînzător de poame; bg. manaf[in], Turc din Asia Mică [Iron]). Vechĭ. Cîrjaliŭ (după numele luĭ Manaf (saŭ Manah) Ibrahim (un șef din ceata luĭ Pazvantoglu), care a pîrjolit Oltenia la 1802-03.

Manafi m. pl. alt nume dat Cârjaliilor, după rebelul Manah Ibraim, care arse, și jefui provinciile turcești, năvăli în 1802-1803 în Oltenia prin Mehedinți, răspândind în juru-i foc și sânge: noaptea cădeau peste noi Manafii, ca să ne scoață din meterezuri GHICA.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANAF subst. < tc. „ostaș turc”. 1. Manafi b., ar. (Cara 34); Manafi f.; -ea 1859 (P2). 2. Monafu (Grș 18) sau < monah.