2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manaf sm [At: (a. 1821) IORGA, S. N. 177 / V: ~ah / Pl: ~i / E: tc Manah (Ibraim) (rebel turc)] (Înv) Cârjaliu.

MANÁF, manafi, s. m. (Turcism învechit) Soldat turc.

MANÁF, manafi, s. m. (Turcism înv.) Soldat turc. – Tc. manav.

manáf m. (turc. manav, vînzător de poame; bg. manaf[in], Turc din Asia Mică [Iron]). Vechĭ. Cîrjaliŭ (după numele luĭ Manaf (saŭ Manah) Ibrahim (un șef din ceata luĭ Pazvantoglu), care a pîrjolit Oltenia la 1802-03.

Manafi m. pl. alt nume dat Cârjaliilor, după rebelul Manah Ibraim, care arse, și jefui provinciile turcești, năvăli în 1802-1803 în Oltenia prin Mehedinți, răspândind în juru-i foc și sânge: noaptea cădeau peste noi Manafii, ca să ne scoață din meterezuri GHICA.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

manáf (manáfi), s. m.1. Soldat turc din trupele neregulate ale șefului rebel Manav Ibrahim (1802). – 2. Sălbatic, fiară. Tc. manav „postăvar” (Șeineanu, III, 75). Sec. XIX, înv.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANAF subst. < tc. „ostaș turc”. 1. Manafi b., ar. (Cara 34); Manafi f.; -ea 1859 (P2). 2. Monafu (Grș 18) sau < monah.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANÁF s. m. (Învechit) Cîrjaliu. Dacă să aprinde undeva și vor fi manafi la acea casă, nu cutează niminea să meargă să stingă (a. 1821). IORGA, S. N. 177. Manahi. . . făcuți toți ca să prăde, toți spre aceasta gătiți. BELDIMAN, E. 47/17. Tata călare, cu hagi Grigorie manafu pe lîngă cal. . . , pornește la Curte. GHICA, S. 321. Nu putea să-i ajungă iataganul manafului și lăcomia de bani a fanariotului, FILIMON, O. I, 285. Manafii aveau puști lungi și săbii. ISPIRESCU, M. V. 21. – Pl.: manafi. – Și: manáh s. m. – De la numele unui rebel turc, Manah [Ibraim]. – Cf. ȘIO II2, 75. – Cf. bg. манаφ(ин).

Intrare: Manaf
Manaf nume propriu
nume propriu (I3)
  • Manaf
Intrare: manaf
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manaf
  • manaful
  • manafu‑
plural
  • manafi
  • manafii
genitiv-dativ singular
  • manaf
  • manafului
plural
  • manafi
  • manafilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manaf, manafisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.