mamelon sn [At: BIANU, D. S. 650 / Pl: ~oane / E: fr mamelon] 1 Vârf proeminent al mamelei, prin care se scurge laptele Si: sfârc. 2 Ridicătură de teren izolată, având de obicei vârful rotunjit Vz măgură, muncel, movilă.

MAMELON, mameloane, s. n. 1. Sfîrcul mamelei. 2. Ridicătură de teren, movilă cu vîrful rotunjit, de cele mai multe ori izolată. V. muscel.

MAMELON s.n. 1. Sfîrcul mamelei. ♦ Formație anatomică proeminentă. 2. Ridicătură de teren izolată, rotunjită la vîrf. [< fr. mamelon].

MAMELON s. n. 1. sfârcul mamelei. ◊ formație anatomică proeminentă. 2. ridicătură de teren izolată, cu vârful rotunjit. (< fr. mamelon)

MAMELON ~oane n. Sfârc al mamelei. /<fr. mamelon

mamelon n. în nomenclatura militară: deal, muscel.

mamelon s. n., pl. mameloane

mamelon s. n., pl. mameloane

mamelon s. n., pl. mameloane

MAMELON s. (ANAT.) gurgui, sfârc. (~ul sânului.)

MAMELON s. (ANAT.) gurgui, sfîrc. (~ sînului.)

MAMELON s. n. 1. Vîrful proeminent al mamelei, prin care se scurge laptele; sfîrcul sînului. Cf. BIANU, D. S. 650. [La bătrîne] areola e mică și depigmentată, iar mamelonul atrofic. PARHON, B. 27. 2. Ridicătură de teren izolată, avînd de obicei vîrful rotunjit. V. m ă g u r ă, m u n c e l, m o v i l ă. Părăsi direcția și veni spre un mamelon înverzit de o perie deasă de grîu tînăr. SADOVEANU, O. XIV, 166. - Pl.: mameloane. – Din fr. mamelon.