2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MALTRATÁRE, maltratări, s. f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; brutalizare. – V. maltrata.

MALTRATÁRE, maltratări, s. f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; brutalizare. – V. maltrata.

maltratare sf [At: RUSSO, S. 200 / V: (înv) ~actare / Pl: ~tări / E: maltrata] Provocare de suferințe fizice sau morale prin bătaie, brutalizare Si: brutalizare, (înv) maltrătație.

MALTRATÁRE, maltratări, s. f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; purtare nemiloasă, tratament rău, aspru; brutalitate. Pentru maltratare însă, ce reparație aș mai fi căutat? CARAGIALE, O. VII 229. În zadar am cerut să mi se spuie motivul unei asemeni maltratări. RUSSO, S. 200.

MALTRATÁRE s.f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; brutalizare. [< maltrata].

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.[1]

  1. În DEX ’09 și DEX ’98, incorect: Din fr. maltrater. cata

maltrata vt [At: PR. DRAM. 130 / V: ~răt~ (înv) ~acta / Pzi: ~tez / E: fr maltraiter, it maltrattare] A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca suferințe fizice sau morale bătându-l, brutalizându-l.

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui, a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la dureri fizice sau morale, a se purta rău cu cineva; a chinui, a brutaliza. Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247. N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211. ◊ Fig. Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.

MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare].

MALTRATÁ vb. tr. a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. (< fr. maltraiter, it. maltrattare)

A MALTRATÁ ~éz tranz. 1) A trata cu brutalitate. 2) A chinui, producând dureri fizice sau morale. /<fr. maltrater, it. maltratare

maltratà v. a trata rău pe cineva, cu vorba sau cu fapta.

*maltratéz v. tr. (fr. maltraiter, d. mal, răŭ, și traiter, a trata). Tratez răŭ cu vorba saŭ cu fapta. V. strepezesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maltratáre s. f., g.-d. art. maltratắrii; pl. maltratắri

maltratáre s. f., g.-d. art. maltratării; pl. maltratări

maltratá (a ~) vb., ind. prez. 3 maltrateáză

maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, 3 sg. și pl. maltrateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MALTRATÁRE s. bruscare, brutalizare, (livr.) molestare. (~ unei persoane.)

MALTRATARE s. bruscare, brutalizare, (livr.) molestare. (~ unei persoane.)

MALTRATÁ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)

arată toate definițiile

Intrare: maltratare
maltratare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maltratare
  • maltratarea
plural
  • maltratări
  • maltratările
genitiv-dativ singular
  • maltratări
  • maltratării
plural
  • maltratări
  • maltratărilor
vocativ singular
plural
Intrare: maltrata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maltrata
  • maltratare
  • maltratat
  • maltratatu‑
  • maltratând
  • maltratându‑
singular plural
  • maltratea
  • maltratați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maltratez
(să)
  • maltratez
  • maltratam
  • maltratai
  • maltratasem
a II-a (tu)
  • maltratezi
(să)
  • maltratezi
  • maltratai
  • maltratași
  • maltrataseși
a III-a (el, ea)
  • maltratea
(să)
  • maltrateze
  • maltrata
  • maltrată
  • maltratase
plural I (noi)
  • maltratăm
(să)
  • maltratăm
  • maltratam
  • maltratarăm
  • maltrataserăm
  • maltratasem
a II-a (voi)
  • maltratați
(să)
  • maltratați
  • maltratați
  • maltratarăți
  • maltrataserăți
  • maltrataseți
a III-a (ei, ele)
  • maltratea
(să)
  • maltrateze
  • maltratau
  • maltrata
  • maltrataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maltratare

  • 1. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei.
    exemple
    • Pentru maltratare însă, ce reparație aș mai fi căutat? CARAGIALE, O. VII 229.
      surse: DLRLC
    • În zadar am cerut să mi se spuie motivul unei asemeni maltratări. RUSSO, S. 200.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi maltrata
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

maltrata

  • 1. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale.
    exemple
    • Emil îl maltratează cînd lipsesc eu. C. PETRESCU, Î. II 247.
      surse: DLRLC
    • N-am fost destul de maltratat de limba și de mîna cutezătorului acestuia, ca să mă mai apuc acum să mă espun și țintei pistolului său? NEGRUZZI, S. I 211.
      surse: DLRLC
    • figurat Sensibilitatea firească i-e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. REBREANU, R. I 230.
      surse: DLRLC

etimologie: