10 definiții pentru maltăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁLTĂR s. n. (Transilv., Ban., rar Bucov.) Mortar. Temelia se face din cea mai bună piatră de munte, căreia i se mai adaugă maltăr (mortar), pentru a se astupa golurile dintre pietre și spre a i se da o legătură durabilă. PĂCALĂ, M. R. 403. Bine cunoscutul maltăr sau papalașca nu este altceva decît mortarul. CV 1949, nr. 7, 31, cf. TODORAN, GL., CHEST. II 128/1, 3, ALRM II/I h 281, ALR I 1677, A I 12, 26, 31, 35, 36, III 2, 7,16,17,18, IV 5, V 15,16. ♦ (Regional) Noroi, glod (Negrileasa-Gura Humorului), A VI 4. - Și: málter (CHEST. II 128/1, 279/1, ALRM II/I h 281, ALR I 1677/315, 333, A V 15), máltor (ALRM II/I h 281), máltur (A V 14), máldăr (CHEST. II 128/9, 409, ALRM II/I h 281, ALR I 1677/9, 28, 51, 59, 63, 308, 375), málder (CHEST. II 128/408), moáltăr (ALRM II/I h 281, MAT. DIALECT, I, 180), moálter (CHEST. II 128/331), málter (com. din Transilv.), múltăr (ALR I 1677/215) s. n.; máltără (CHEST. II 128/387), máltără (ALRM II/I h 281, A I 12, 13, 17, 22), máldără (ALRM II/I h 281) s. f. – Din germ. Malter. – Moaltăr, moalter < magh. málter.

maltăr sn [At: PĂCALĂ, M. R. 403 / V: ~dăr, ~ldără sf, ~der, ~tără sf ~ter, ~tor, ~tur, măltără sf moal~, moalter, mul~ / E: ger Malter, mg malter] (Reg) Mortar. corectată

MÁLTĂR, maltăre, s. n. (Regional) Mortar.

MÁLTĂR, maltăre, s. n. (Reg.) Mortar. – Germ. Malter.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁLTĂR s. v. mortar, tencuială.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

máltăr, (malter), s.n. – (reg.) Mortar. – Din germ. Malter „mortar” (DLRM, MDA); din magh. malter (MDA) (< germ. Mörtel).

máltăr, s.n. – Mortar. – Din magh. malter (< germ. Mörtel).

Intrare: maltăr
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maltăr
  • maltărul
  • maltăru‑
plural
  • maltăre
  • maltărele
genitiv-dativ singular
  • maltăr
  • maltărului
plural
  • maltăre
  • maltărelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maltăr

etimologie: