13 definiții pentru malițiozitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MALIȚIOZITÁTE s. f. (Livresc) Maliție. Atins pînă-n suflet de malițiozitatea confraților săi, li se pune-n cale. CARAGIALE, M. 70. Și acuma încă, cîte un scriitor național, cu o malițiozitate și mirare pe care o dau totdeauna lucrurile nepricepute, neștiute, repetă: critica științifică, auzi! GHEREA, ST. CR. III, 144, cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. Poți scormoni în opera, unui scriitor, ca să descoperi, cu o ieftină și curioasă malițiozitate. .. indicații biografice intime, informații mărunte. V. ROM. noiembrie 1954, 157. Toată malițiozitatea femeii contra femeii e pusă în joc. RALEA, S. T. III, 230. Pe față, surîsul lui, atît de obicinuit, semn al unei malițiozități de neînvins, o necăji. CAMIL PETRESCU, O. II, 356. ** Faptă, vorbă, atitudine răutăcioasă. Întrebuințează un întreg arsenal de malițiozități și de trăsături satirice. CARAGIALE, O. III, 246. - Pronunțat: -ți-o-. – Pl.: malițiozități.Malițios + suf. -itate.

MALIȚIOZITÁTE, malițiozități, s. f. (Livr.) Maliție. [Pr.: -ti-o-] – Malițios + suf. -itate. Cf. it. maliziositá.

MALIȚIOZITÁTE, malițiozități, s. f. (Livr.) Maliție. [Pr.: -ti-o-] – Malițios + suf. -itate. Cf. it. maliziositá.

malițiozitate sf [At: CARAGIALE, M. 70 / P: ~ți-o~ / Pl: ~tăți / E: malițios + -itate] 1-2 (Liv) Maliție (1-2).

MALIȚIOZITÁTE, malițiozități, s. f. (Livresc) Maliție, răutate. Și acuma încă cîte un scriitor național, cu o malițiozitate și mirare pe care o dau totdeauna lucrurile nepricepute, neștiute, repetă: critica științifică, auzi! GHEREA, ST. CR. III 144. Atins pînă-n suflet de malițiozitatea confraților, li se pune în cale. CARAGIALE, M. 70. – Pronunțat: -ți-o-.

MALIȚIOZITÁTE s.f. (Liv.) Maliție, înțepătură, răutate. [Pron. -ți-o-. / cf. lat. malitiositas, it. maliziosità].

MALIȚIOZITÁTE s. f. însușirea de a fi malițios; înțepătură, răutate; maliție. (< it. maliziosità)

malițiozitate f. caracterul celui malițios.

*malițiozitáte f. (lat. malitiósitas, -átis). Caracteru de a fi malițios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

malițiozitáte (livr.) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. malițiozitắții; (fapte) pl. malițiozitắți

malițiozitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. malițiozității; (fapte) pl. malițiozități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: malițiozitate
malițiozitate substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malițiozitate
  • malițiozitatea
plural
  • malițiozități
  • malițiozitățile
genitiv-dativ singular
  • malițiozități
  • malițiozității
plural
  • malițiozități
  • malițiozităților
vocativ singular
plural

malițiozitate

  • exemple
    • Și acuma încă cîte un scriitor național, cu o malițiozitate și mirare pe care o dau totdeauna lucrurile nepricepute, neștiute, repetă: critica științifică, auzi! GHEREA, ST. CR. III 144.
      surse: DLRLC
    • Atins pînă-n suflet de malițiozitatea confraților, li se pune în cale. CARAGIALE, M. 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Malițios + sufix -itate.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba italiană maliziositá
    surse: DEX '09 DEX '98 DN