malițiozitate sf [At: CARAGIALE, M. 70 / P: ~ți-o~ / Pl: ~tăți / E: malițios + -itate] 1-2 (Liv) Maliție (1-2).

MALIȚIOZITATE, malițiozități, s. f. (Livresc) Maliție, răutate. Și acuma încă cîte un scriitor național, cu o malițiozitate și mirare pe care o dau totdeauna lucrurile nepricepute, neștiute, repetă: critica științifică, auzi! GHEREA, ST. CR. III 144. Atins pînă-n suflet de malițiozitatea confraților, li se pune în cale. CARAGIALE, M. 70. – Pronunțat: -ți-o-.

MALIȚIOZITATE s.f. (Liv.) Maliție, înțepătură, răutate. [Pron. -ți-o-. / cf. lat. malitiositas, it. maliziosità].

MALIȚIOZITATE s. f. însușirea de a fi malițios; înțepătură, răutate; maliție. (< it. maliziosità)

malițiozitate f. caracterul celui malițios.

*malițiozitáte f. (lat. malitiósitas, -átis). Caracteru de a fi malițios.

malițiozitate (livr.) (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. malițiozității; (fapte) pl. malițiozități

malițiozitate (livr.) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. malițiozității; (fapte) pl. malițiozități

malițiozitate s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. malițiozității; (fapte) pl. malițiozități

malițiozitate, -tăți.

MALIȚIOZITATE s. v. răutate.

malițiozitate s.f. maliție, răutate, <înv. și pop.> rău, <pop.> zăcășeală, zăcășie, <înv. și reg.> răime, răință, <reg.> opșag, <înv.> pierzătură, răire, răutăție, <fig.> acrime, fiere, otravă, venin, <fig.; rar> negreală, venimozitate, <fig.; pop.> catran.

malițiozitate s. v. RĂUTATE.

MALIȚIOZITÁTE s. f. (Livresc) Maliție. Atins pînă-n suflet de malițiozitatea confraților săi, li se pune-n cale. CARAGIALE, M. 70. Și acuma încă, cîte un scriitor național, cu o malițiozitate și mirare pe care o dau totdeauna lucrurile nepricepute, neștiute, repetă: critica științifică, auzi! GHEREA, ST. CR. III, 144, cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. Poți scormoni în opera, unui scriitor, ca să descoperi, cu o ieftină și curioasă malițiozitate. .. indicații biografice intime, informații mărunte. V. ROM. noiembrie 1954, 157. Toată malițiozitatea femeii contra femeii e pusă în joc. RALEA, S. T. III, 230. Pe față, surîsul lui, atît de obicinuit, semn al unei malițiozități de neînvins, o necăji. CAMIL PETRESCU, O. II, 356. ** Faptă, vorbă, atitudine răutăcioasă. Întrebuințează un întreg arsenal de malițiozități și de trăsături satirice. CARAGIALE, O. III, 246. - Pronunțat: -ți-o-. – Pl.: malițiozități. – Malițios + suf. -itate.