MALIȚIOZITÁTE s. f. (Livresc) Maliție. Atins pînă-n suflet de malițiozitatea confraților săi, li se pune-n cale. CARAGIALE, M. 70. Și acuma încă, cîte un scriitor național, cu o malițiozitate și mirare pe care o dau totdeauna lucrurile nepricepute, neștiute, repetă: critica științifică, auzi! GHEREA, ST. CR. III, 144, cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. Poți scormoni în opera, unui scriitor, ca să descoperi, cu o ieftină și curioasă malițiozitate. .. indicații biografice intime, informații mărunte. V. ROM. noiembrie 1954, 157. Toată malițiozitatea femeii contra femeii e pusă în joc. RALEA, S. T. III, 230. Pe față, surîsul lui, atît de obicinuit, semn al unei malițiozități de neînvins, o necăji. CAMIL PETRESCU, O. II, 356. ** Faptă, vorbă, atitudine răutăcioasă. Întrebuințează un întreg arsenal de malițiozități și de trăsături satirice. CARAGIALE, O. III, 246. - Pronunțat: -ți-o-. – Pl.: malițiozități. – Malițios + suf. -itate.