2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MALACHÍTĂ s. f. v. malahit.

malachită f. piatră de un verde frumos ce se află în minele Siberiei.

MALAHÍT subst. Minereu de cupru de culoare verde, folosit la confecționarea unor obiecte de artă decorativă. Malahit pămîntos. J. CIHAC, I. N. 418/3, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, PONI, CH. 252, ALEXI, W., NICA, L. VAM. Maláhitul. . . cu un conținut de 50 %cupru. iOANOVICI, TEHN. 58. Se dizolvă 1 kg de malachit stropit cu 250 gr apă distilată în 5 kg amoniac. ORBONAȘ, MEC. 440, cf. CANTUNIARI, L. M. 103. Cuprul se găsește uneori în stare nativă, dar mai ales sub formă de combinații. . . carbonați bazici, malachit. MACAROVICI, CH. 381, cf. 385, 620. – Și: malachit subst., malachită s. f., (învechit, prin adaptare la sistemul fonetic popular) mălăít (BARCIANU) subst. – Din fr. malachite.

MALACHÍT s. n. v. malahit.

MALAHÍT s. n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, cristalizat, folosit la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. [Var.: malachít s. n.] – Din fr. malachite.

malahit s [At: J. CIHAC, I. N. 418/3 / V: ~chit, ~chi sf (îvp) mălăit / E: fr malachite] Carbonat natural de cupru de culoare verde, folosit la confecționarea unor obiecte de artă decorativă sau a unor vopsele.

MALAHÍT s. n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, cristalizat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. [Var.: malachít s. n.] – Din fr. malachite.

MALAHÍT s. n. Mineral de culoare verde, întrebuințat la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. – Variantă: malachít s. n.

MALAHÍT s.n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, opacă, folosit ca piatră semiprețioasă. [Pl. -turi, -te, var. malachit s.n. / < fr. malachite, cf. gr. malachites].

MALAHÍT s. n. carbonat bazic natural de cupru verde, sticlos, piatră semiprețioasă. (< fr. malachite)

MALAHÍT n. Mineral de culoare verde, folosit la confecționarea obiectelor decorative și în industria vopselelor. /<fr. malachite[1]

  1. Var. malachit LauraGellner

*malahítă f., pl. e (vgr. malahites și molohites, d. malahé și molohé, nalbă; lat. malachites și molochites). Min. Carbonat idratat natural de cupru (H2 Cu2 CO5), care se găsește supt forma uneĭ petre de un verde frumos catifelat și care se poate tăĭa și lustrui frumos și care se întrebuințează și în pictură p. văpseaŭa verde minerală. Cea maĭ frumoasă malahită se găsește în Siberia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: malachită
malachită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: malahit
malahit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malahit
  • malahitul
  • malahitu‑
plural
  • malahituri
  • malahiturile
genitiv-dativ singular
  • malahit
  • malahitului
plural
  • malahituri
  • malahiturilor
vocativ singular
plural
malahit1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malahit
  • malahitul
  • malahitu‑
plural
  • malahite
  • malahitele
genitiv-dativ singular
  • malahit
  • malahitului
plural
  • malahite
  • malahitelor
vocativ singular
plural
malachit1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malachit
  • malachitul
  • malachitu‑
plural
  • malachite
  • malachitele
genitiv-dativ singular
  • malachit
  • malachitului
plural
  • malachite
  • malachitelor
vocativ singular
plural
malachit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malachit
  • malachitul
  • malachitu‑
plural
  • malachituri
  • malachiturile
genitiv-dativ singular
  • malachit
  • malachitului
plural
  • malachituri
  • malachiturilor
vocativ singular
plural
malahită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malahi
  • malahita
plural
  • malahite
  • malahitele
genitiv-dativ singular
  • malahite
  • malahitei
plural
  • malahite
  • malahitelor
vocativ singular
plural
malachită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malachi
  • malachita
plural
  • malachite
  • malachitele
genitiv-dativ singular
  • malachite
  • malachitei
plural
  • malachite
  • malachitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

malahit malachit malahită malachită

  • 1. Carbonat natural de cupru de culoare verde, cristalizat, folosit la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: