MALAHÍT subst. Minereu de cupru de culoare verde, folosit la confecționarea unor obiecte de artă decorativă. Malahit pămîntos. J. CIHAC, I. N. 418/3, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, PONI, CH. 252, ALEXI, W., NICA, L. VAM. Maláhitul. . . cu un conținut de 50 %cupru. iOANOVICI, TEHN. 58. Se dizolvă 1 kg de malachit stropit cu 250 gr apă distilată în 5 kg amoniac. ORBONAȘ, MEC. 440, cf. CANTUNIARI, L. M. 103. Cuprul se găsește uneori în stare nativă, dar mai ales sub formă de combinații. . . carbonați bazici, malachit. MACAROVICI, CH. 381, cf. 385, 620. – Și: malachit subst., malachită s. f., (învechit, prin adaptare la sistemul fonetic popular) mălăít (BARCIANU) subst. – Din fr. malachite.