Definiția cu ID-ul 1251576:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MALAHÍT subst. Minereu de cupru de culoare verde, folosit la confecționarea unor obiecte de artă decorativă. Malahit pămîntos. J. CIHAC, I. N. 418/3, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, PONI, CH. 252, ALEXI, W., NICA, L. VAM. Maláhitul. . . cu un conținut de 50 %cupru. iOANOVICI, TEHN. 58. Se dizolvă 1 kg de malachit stropit cu 250 gr apă distilată în 5 kg amoniac. ORBONAȘ, MEC. 440, cf. CANTUNIARI, L. M. 103. Cuprul se găsește uneori în stare nativă, dar mai ales sub formă de combinații. . . carbonați bazici, malachit. MACAROVICI, CH. 381, cf. 385, 620. – Și: malachit subst., malachită s. f., (învechit, prin adaptare la sistemul fonetic popular) mălăít (BARCIANU) subst. – Din fr. malachite.