2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAHOMEDAN, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman, (învechit, rar) mahometanicesc. Înnoiri și spargeri în leagea mah[u]metană (a. 1695). FN 67. Cartea cea dată de Mahomet în care să coprinde credința mahometană să numește coran. CR (1829), 2001/32. Slujba religiii maometane va rămînea slobodă. ib. (1830), 1521/46. Se răspîndise vestea... că el avea de gînd să lepede credința creștină și să îmbrățișeze, ca și fratele său, religia mahomedană. XENOPOL, I. R. V, 56. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. Mah[u]meta-nilor le arată nenorociri (a. 1695). FN 56. Introduse numitul Ferdinant o comisie cercetătoare și pedepsitoare asupra acestor moametani. AR (1829), 2371/9. S-au hotărît nestrămutat ca în Valahiile, mică și mare, precum și în Moldova, nici un moametan să nu să poată așăza cu locuința sa. GT (1839), 63741, cf. ALEXANDRESCU, O. I, 83. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. ◊ (Adjectival) Luna cu săgetătoriul arată între norodul mahumetan războaie (a. 1694). FN 24, cf. 29. – Pl.: mahomedani, -e. – Și: mahometán, -ă, (învechit) mahumetán, -ă, maometán, -ă, muhamedán, -ă (BARCIANU), moametán, -ă adj., s. m. și f. – De la n. pr. Mahomed. – Variantele cu mo- < n. pr. Mohamed (altă formă a lui Mahomed). – Pentru variantele cu -t-, cf. fr. m a h o m e t a n, it. m a o m e t t a n o.

MAHOMEDÁN, -Ă, mahomedani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

mahomedan, ~ă [At: (a. 1695) FN 56 / V: ~etan, (înv) ~hum~, maometan, moametan, muham~ / Pl: ~i, ~e / E: Mahomed, Mohamed] 1-2 a Care se referă (la Mahomed sau) la cultul lui Mahomed Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (1-2). 3-4 a Care aparține (lui Mahomed sau) islamului Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (3-4). 5 smf Adept al islamului Si: musulman. 6 smf (Prc) Turc.

MAHOMEDÁN, -Ă, mahomedani, -e, s. m. și f. 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.

MAHOMEDÁN, -Ă, mahomedani, -e, adj. Care ține de mahomedanism; musulman. Biserică mahomedană. Religie mahomedană. ◊ (Substantivat) Adept al mahomedanismului; (prin restricție) turc. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. – Variantă: mohamedán, -ă adj.

MAHOMEDÁN, -Ă adj. Referitor la mahomedanism, propriu mahomedanismului. // s.m. și f. Adept al mahomedanismului; musulman. [Var. mahamedan, -ă, mahometan, -ă, mohamedan, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. mahométan < Mahomed, întemeietorul islamismului].

MAHOMEDÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mahomedanismului; musulman. (< fr. mahométan)

MAHOMEDÁN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mahomedanism; propriu mahomedanismului; musulman. 2) Care profesează mahomedanismul; din credința lui Mahomed; musulman. /<lat. machomedanus

MAHOMEDÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<lat. machomedanus

mahomedan a. ce ține de Mahomed. ║ m. cel ce profesează religiunea lui Mahomed.

mahamedan, ~ă smf, a vz mahomedan

mahometan, ~ă smf, a vz mahomedan

moametan, ~ă smf, a vz mahomedan

MOHAMEDÁN, -Ă adj. v. mahomedan.

MAHAMEDÁN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MAHOMETÁN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

MOHAMEDÁN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.

Mahomedani m. pl. sau Muzulmani, sectatori ai lui Mahomed, sunt în număr de 245 milioane.

*mahometán, -nízm, V. mohametan, -nízm.

*mohametán, -ă s. și adj. Musulman, adept al mohametanizmuluĭ. – Și maho-, ceĭa ce nu e maĭ bine.

arată toate definițiile

Intrare: mahomedan (adj.)
mahomedan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahomedan
  • mahomedanul
  • mahomedanu‑
  • mahomeda
  • mahomedana
plural
  • mahomedani
  • mahomedanii
  • mahomedane
  • mahomedanele
genitiv-dativ singular
  • mahomedan
  • mahomedanului
  • mahomedane
  • mahomedanei
plural
  • mahomedani
  • mahomedanilor
  • mahomedane
  • mahomedanelor
vocativ singular
plural
mohamedan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohamedan
  • mohamedanul
  • mohamedanu‑
  • mohameda
  • mohamedana
plural
  • mohamedani
  • mohamedanii
  • mohamedane
  • mohamedanele
genitiv-dativ singular
  • mohamedan
  • mohamedanului
  • mohamedane
  • mohamedanei
plural
  • mohamedani
  • mohamedanilor
  • mohamedane
  • mohamedanelor
vocativ singular
plural
mahamedan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahamedan
  • mahamedanul
  • mahamedanu‑
  • mahameda
  • mahamedana
plural
  • mahamedani
  • mahamedanii
  • mahamedane
  • mahamedanele
genitiv-dativ singular
  • mahamedan
  • mahamedanului
  • mahamedane
  • mahamedanei
plural
  • mahamedani
  • mahamedanilor
  • mahamedane
  • mahamedanelor
vocativ singular
plural
mahometan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahometan
  • mahometanul
  • mahometanu‑
  • mahometa
  • mahometana
plural
  • mahometani
  • mahometanii
  • mahometane
  • mahometanele
genitiv-dativ singular
  • mahometan
  • mahometanului
  • mahometane
  • mahometanei
plural
  • mahometani
  • mahometanilor
  • mahometane
  • mahometanelor
vocativ singular
plural
Intrare: mahomedan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahomedan
  • mahomedanul
  • mahomedanu‑
plural
  • mahomedani
  • mahomedanii
genitiv-dativ singular
  • mahomedan
  • mahomedanului
plural
  • mahomedani
  • mahomedanilor
vocativ singular
  • mahomedanule
  • mahomedane
plural
  • mahomedanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohamedan
  • mohamedanul
  • mohamedanu‑
plural
  • mohamedani
  • mohamedanii
genitiv-dativ singular
  • mohamedan
  • mohamedanului
plural
  • mohamedani
  • mohamedanilor
vocativ singular
  • mohamedanule
  • mohamedane
plural
  • mohamedanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahamedan
  • mahamedanul
  • mahamedanu‑
plural
  • mahamedani
  • mahamedanii
genitiv-dativ singular
  • mahamedan
  • mahamedanului
plural
  • mahamedani
  • mahamedanilor
vocativ singular
  • mahamedanule
  • mahamedane
plural
  • mahamedanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahometan
  • mahometanul
  • mahometanu‑
plural
  • mahometani
  • mahometanii
genitiv-dativ singular
  • mahometan
  • mahometanului
plural
  • mahometani
  • mahometanilor
vocativ singular
  • mahometanule
  • mahometane
plural
  • mahometanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mahomedan (adj.) mohamedan mahamedan mahometan

  • 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: musulman, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • Biserică mahomedană. Religie mahomedană.
      surse: DLRLC

etimologie:

mahomedan, -ă (persoană) mahomedană mahamedan mahamedană mahometan mahometană mohamedan mohamedană

etimologie: